20% dintre femeile de peste 50 de ani au osteoporoză

Osteoporoza, care este cea mai frecventă boală a metabolismului osos, afectează mai frecvent femeile decât bărbaţii, iar, la un moment dat în viaţă, una din două femei şi unul din opt bărbaţi vor avea o fractură osteoporotică, susține Cristina Spiroiu, medic la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Carol Davila“.

Cea mai răspândită formă de boală este osteoporoza primară, afectând tipic femeile în post-menopauză, cauzată de lipsa hormonilor ovarieni, a declarat pentru Agerpres medicul Cristina Spiroiu. Osteoporoza secundară, mai rară, este cauzată de unele boli în cadrul cărora este alterată rezistenţa osului - boli endocrine, hematologice, renale, digestive, de nutriţie - sau de unele medicamente. Osteoporoza primară este favorizată de greutatea corporală mică (femeile obeze sunt protejate), statura mică, fumatul, abuzul de alcool, lipsa de activitate fizică (sedentarismul), alimentaţia săracă în calciu în cursul adolescenţei (când se edifică structura osoasă normală) sau mai târziu, în cursul vieţii.

Ea a mai arătat că, din punctul de vedere al simptomelor, osteoporoza este o boală „tăcută” - ea afectează oasele fără a da nici un semn, nici măcar dureri, până la apariţia fracturilor. „Aproape orice componentă a scheletului poate fi afectată de fractură, dar sediile tipice ale fracturilor osteoporotice sunt antebraţul în apropierea articulaţiei pumnului, vertebrele şi şoldul. Incidenţa fracturii de antebraţ începe să crească după 45 de ani la femei şi se menţine crescută până în jurul vârstei de 65 de ani. Fracturile de vertebre încep să apară după 55-60 de ani la femei şi 5-10 ani mai târziu la bărbaţi, la care sunt de 2 ori mai rare”, a arătat medicul Spiroiu.

Ea a spus că este dovedit că fracturile vertebrale se asociază cu risc crescut de mortalitate generală, ele relevând şi favorizând „fragilitatea” biologică a individului.

„Fractura de şold este cea mai serioasă complicaţie a osteoporozei şi este o cauză importantă de deces la persoanele vârstnice. Incidenţa acestei fracturi începe să crească după 65 de ani la femei şi 5-10 ani mai târziu la bărbaţi”, a arătat medicul.

Potrivit acesteia, având în vedere faptul că osteoporoza în sine este asimptomatică până la apariţia fracturilor, ea trebuie diagnosticată prin investigaţii medicale.

Tratamentul principal: calciu și vitamina D

Depistarea precoce a osteopeniei (o formă mai uşoară de pierdere de masă osoasă) sau osteoporozei permite tratamentul adecvat cu prevenirea progresiei bolii şi a fracturilor.

Medicamentele antiosteoporotice sunt variate, unele reducând pierderea de substanţă osoasă cu favorizarea procesului normal de reparare a osului, altele, crescând producţia de os nou, necesită administrare îndelungată (mai mulţi ani de obicei) şi au indicaţii şi contraindicaţii diferite în funcţie de clasă, de aceea trebuie prescrise de către specialist, a arătat aceasta. „În afara tratamentului antiosteoporotic, este necesar aportul adecvat de calciu şi vitamina D (1.000 mg calciu şi 400-800 UI vitamina D/zi), asigurat prin suplimente nutritive. De subliniat rolul important al vitaminei D care, atunci când este insuficientă, afectează atât scheletul, prin scăderea calciului din oase, cât şi sistemul muscular, cu slăbiciune, scăderea vitezei şi a forţei de contracţie care favorizează căderile. Boala poate fi prevenită prin aport normal de calciu şi vitamina D încă din adolescenţă, evitarea fumatului, a consumului de alcool şi cafea, promovarea activităţii fizice - care este cel mai important stimul pentru formarea osoasă”, a adăugat medicul.