Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate 25% din populaţia globului are Giardia

25% din populaţia globului are Giardia

Un articol de: Doina Dumitriu - 24 Aug, 2007

Giardioza este o parazitoză cauzată de protozoarul Giardia Lambia. Aceasta are sediul principal în duoden, dar poate difuza în tot intestinul subţire şi chiar în colon, precum şi în căile biliare, determinând o simptomatologie digestivă polimorfă.

Giardia Lambia este unul dintre paraziţii cei mai frecvent implicaţi în infecţia parazitară a intestinului uman. Se consideră că aproximativ 25% din populaţia globului este infestată cu Giardia Lambia.

Studii epidemiologice au demonstrat receptivitatea crescută a copiilor mici pentru Giardia, dar şi agresivitatea crescută a parazitului la vârste mici.

Sursa de infecţie este numai omul bolnav sau purtătorul sănătos de paraziţi, care elimină prin materii fecale chişti de giardia. Contaminarea se face prin ingestia chiştilor aduşi de mâini murdare, alimente, apă. În formele manifeste de giardioză, tulburările intestinale apar la 2-3 săptămâni de la infestare.

Simptomatologie specifică

Giardioza este o parazitoză cu o simptomatologie polimorfă. Durerea abdominală este simptomul frecvent al giardiozei. Aceasta poate fi difuză sau localizată (periombilical, epigastric). Durerea este recurentă, continuă sau colicativă. Când durerea este colicativă, copilul este palid, prezintă transpiraţii reci, putând simula o colică hepatică, o apendicită acută sau criza dureroasă din ulcerul epigastric.

De cele mai multe ori, între crizele dureroase, bolnavul nu are alte acuze, rareori rămâne cu dureri difuze, iar intensitatea acestora este mică. Când durerea este localizată la nivelul regiunii epigastrice este de intensitate medie sau uşoară, fără legătură cu mesele, însoţindu-se de sensibilitatea zonei la palpare.

Un alt simptom important este diareea cronică, care, uneori, evoluează episodic şi îmbrăcând aspectul unei enterocolite acute în perioadele de exacerbare a sindromului diareic. Poate să apară şi constipaţia, dar mai rar, alternând cu diareea. Scaunele sunt de consistenţă moale, chiar până la aspect lichid, au miros urât, de culoare brun-gălbuie, verzuie sau albicioasă, pot conţine mucus, resturi alimentare şi chiar sânge. Numărul lor variază de la 1-2 la 10-12 pe zi.

Când leziunile intestinale sunt severe, poate să apară intoleranţa tranzitorie la gluten sau un deficit dizaharidozic, cu apariţia intoleranţei la dizaharide, care, în final, determină apariţia diareei cronice.

Nu sunt lipsite greţurile, vărsăturile, distensia abdominală, senzaţia de plenitudine postprandială, flatulenţa, anorexia, senzaţia de „amar în gură“, apare scăderea în greutate, întârzierea în dezvoltarea psihomotorie a copiilor.

În tabloul clinic al giardiozei apar şi tulburări neuropsihice. La copii, poate apărea cefaleea difuză sau localizată, cu caracter pulsatil, oboseală după eforturi mici, iritabilitate, alteori tristeţe, scăderea capacităţii de concentrare a atenţiei şi/sau scăderea memoriei de fixaţie, parestezii, convulsii.

Diagnostic şi tratament

Diagnosticul de giardioză trebuie confirmat prin examen parazitologic repetat la 7 zile. În cazul când acesta nu poate confirma diagnosticul şi va studia sucul gastric, duodenal şi bila.

Tratamentul girdiozei este actualmente amplu cercetat, atât pentru scăderea incidenţei bolii, cât şi pentru creşterea rezistenţei parazitului şi/sau fenomenelor secundare apărute după utilizarea medicamentelor „antiparazitare“. De aceea, tratamentul este obligatoriu a fi recomandat de către medic, pentru a se evita apariţia de simptome cauzate de toxicitatea medicaţiei .

La tratamentul antiparazitar specific se asociază şi tratamentul dietetic, în scopul restabilirii stării de nutriţie a pacientului.