70.000 de români suferă de Parkinson

Conform statisticilor Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate (CNAS), citate de Agerpres, aproximativ 70.000 de persoane sunt diagnosticate în prezent cu boala Parkinson, considerată a doua afecţiune neurologică degenerativă ca frecvenţă în România.

Potrivit medicilor, cel mai adesea primele simptome al bolii Parkinson apar în intervalul de vârstă 50-70 de ani. Din păcate, în ultimii ani s-a observat o scădere a vârstei la care este diagnosticată această boală, o persoană din 20 prezentând simptome de îmbolnăvire în jurul vârstei de 40 de ani. Marea problemă cu care sistemul sanitar se confruntă în această privinţă este însă lipsa unor date epidemiologice riguroase, autorităţile având ca prioritate pentru anul 2015 constituirea unui Registru naţional al pacienţilor cu boala Parkinson. „Avem doar estimări ale cazurilor de boală din studii realizate în alte ţări europene dezvoltate. Frecvenţa bolii este cam de 0,3% din populaţia generală, frecvenţa este mai mare pe măsură ce pacienţii sunt vârstnici, după 85 de ani frecvenţa bolii este cam de 4%“, a declarat neurologul Mihai Vasile.

Specialiştii susţin că boala Parkinson nu poate fi tratată şi deci nici vindecată, ci doar poate fi oprită din evoluţie. Cu toate acestea, depistarea cât mai timpurie a bolii Parkinson, vizitele la medicul neurolog şi urmarea tratamentului recomandat de acesta, conform fiecărui stadiu al bolii, îmbunătăţesc calitatea vieţii pacientului.

Boala Parkinson este o boală degenerativă cauzată de distrugerea progresivă a neuronilor care produc dopamina (substanţa neurotransmiţătoare responsabilă de capacitatea organismului de a-şi controla mişcările). În boala Parkinson se consideră că simptomele devin manifeste atunci când nivelul dopaminei din creier scade cu mai mult de 50% faţă de valorile normale.

Principalele simptome ale bolii Parkinson sunt  tremuratul incontrolabil al mâinii, braţului, picioarelor sau bărbiei. Tremorul se diminuează pe măsură ce zona afectată este implicată în mişcări active şi dispare complet în timpul somnului. Rigiditatea provoacă dureri musculare, blocaje posturale. Mersul poate deveni şovăitor, limitat la paşi mici şi repezi, urcarea scărilor sau ridicarea de pe scaun/din pat necesitând un efort adiţional. De asemenea, apare şi atitudinea „îngheţată“ - incapacitatea de a face orice mişcare. Pierderea echilibrului şi a coordonării: alterarea sau dispariţia reflexelor care ajustează poziţia corpului.

Alături de aceste simptome pot apărea şi simptome nonmotorii (oboseală, durere, exces de salivaţie, probleme de vorbire, constipaţie, tulburări de somn, incontinenţă urinară), simptome de ordin neuropsihologic, prezente la mulţi dintre pacienţi (depresie, anxietate, confuzie, apatie) şi simptome cognitive (afectarea memoriei, a atenţiei, dificultăţi în luarea deciziilor). (Otilia Bălinişteanu)