A fost decodat mecanismul prin care creierul evaluează riscurile

Deciziile pe care oamenii le iau și modul în care acționează în fața unui potențial pericol înseamnă uneori chiar șansa de supraviețuire. O echipă de cercetători de la Universitatea din Tel Aviv a decodat mecanismul care se declanșează în creier în anumite situații-limită, în care este nevoie de asumarea unor riscuri.

Descoperirea, prezentată recent în publicația științifică Nature Communications, ar putea ajuta la înțelegerea mecanismelor neuronale care se declanșează în cazul tulburărilor mentale, manifestate prin accentuarea sau, dimpotrivă, scăderea capacității de percepție și asumare a riscurilor. Decodarea acestor mecanisme reprezintă un pas important pentru dezvoltarea unor tipuri noi de terapie pentru depresie, anxietate, stări de stres posttraumatic sau pentru tulburări asociate cu o tendință excesivă de asumare a unor riscuri, cum este dependența de anumite substanțe sau maniile.

Analizând ceea ce se întâmplă la nivelul creierului atunci când cineva trebuie să ia o decizie într-o situație care implică riscuri, dar și oportu­nități, cercetătorii israelieni au identificat zonele creierului care asigură acel echilibru extrem de sensibil dintre dorința de a profita de un anumit context și decizia de a evita riscurile potențiale. Ei au descoperit că ex­pe­ri­ențele anterioare marcate de un eșec, o pedeapsă sau de o sancțiune influențează creierul într-o mai mare măsură decât o experiență anterioară pozitivă marcată de succes și de recompensă. Acest lucru determină ten­din­ța noastră de a evita riscurile.

Studiul a fost realizat pe un eșan­tion de pacienţi cu epilepsie. Aceștia au fost testați înaintea intervenției chirurgicale de extirpare a zonei din scoarța cerebrală afectată, care le provoacă convulsiile epileptice. Paci­en­ților respectivi li s-a cerut să joace un joc pe computer care presupunea atât situații de risc, cât și oportunități, iar în acest timp le-a fost monitorizată activitatea cerebrală cu ajutorul unor electrozi speciali.

S-a constatat, astfel, că neuronii din zona interioară a cortexului prefrontal au reacționat mult mai intens atunci când pacienții testați pierdeau în timpul jocului, situație asimilată cu o pedeapsă, comparativ cu situația în care câștigau, asimilată cu o recompensă.

Un studiu similar, publicat în 2018 și realizat pe animale de laborator, a demonstrat că deciziile luate în situații-limită sunt aproape întotdeauna un compromis între dorința de siguranță și dorința de câștig. Practic, creierul evaluează nivelul de pericol al unei situații și în funcție de aceasta decide care va fi reacția. 

Este foarte important ca această evaluare să fie cât mai corectă, pentru ca șansa de a evita un pericol să nu se transforme ea însăși într-o situație de risc. În cazul animalelor, de exemplu, ele se ascund când sunt foarte speriate și astfel pot să piardă oportunități vitale prin care și-ar putea asigura hrana pentru supraviețuire. La fel se poate întâmpla și în cazul oamenilor, când teama indusă de experiențe anterioare neplăcute poate declanșa în viitor o supraevaluare a riscurilor. Acest lucru poate avea efecte foarte grave în tulburările de stres posttraumatic sau în formele severe de anxietate. Pacienții cu astfel de afecțiuni pot să dezvolte o frică patologică față de anumite situații pe care le percep ca pericole și ajung uneori să refuze să mai iasă din casă.

Mecanismul prin care creierul ne indică modul în care să reacționăm pentru a evita un eventual pericol sau un eșec poate fi unul extrem de complicat, bazat însă pe per­cepția proprie despre mediul în care ne aflăm, dar și pe așteptările fiecăruia dintre noi, potrivit cercetătorilor care au realizat studii pe această temă.