Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
A reapărut scarlatina. Simptome particulare ale bolii
Schimbările de temperatură din această perioadă favorizează infecțiile cu streptococul beta-hemolitic grup A (GAS), între care și scarlatina. Mai frecventă în rândul copiilor, această boală contagioasă de obicei nu ridică probleme, dar poate avea și o evoluție gravă când nu este tratată corect și la timp.
Dacă în trecut scarlatina făcea victime, un caz cunoscut fiind cel al principesei Maria, fiica regelui Carol I, care a murit la vârsta de 4 ani din cauza acestei boli, astăzi, pentru că există antibiotice, scarlatina se poate trata. Nici o tulpină a streptococului beta-hemolitic grup A (GAS), cel care provoacă scarlatina, nu a fost identificată ca fiind rezistentă la peniciline, explică medicul pediatru Mihai Craiu într-o postare pe pagina sa de Facebook Spitalul Virtual pentru Copii.
Scarlatina se transmite foarte repede în colectivitățile de copii, iar simptomele sunt ușor de recunoscut: erupție aspră la palpare, pe piele (mai ales pe corp și foarte rar pe față), care se descuamează ulterior, febră mare și limbă zmeurie.
Manifestările cutanate pot fi de natură alergică, dar apariția lor poate însemna și o boală contagioasă, cum ar fi rubeola, rujeola și scarlatina. În cazul scarlatinei, există o particularitate a manifestărilor cutanate, și anume prezența erupțiilor cutanate doar pe corp, nu și pe față, precizează medicul infecționist Carmen Dorobăț, într-un interviu pentru DCmedical.
Scarlatina se poate transmite pe calea aerului sau prin atingerea obiectelor contaminate de o persoană bolnavă sau purtătoare asimptomatică a streptococului scarlatinei. Odată ajuns în organism, acest streptococ eliberează o toxină care provoacă erupția cutanată specifică bolii, febră, greață, crampe abdominale sau dureri de cap. Diagnosticul se pune în urma unei examinări fizice a copilului, iar pentru confirmarea bolii se efectuează exsudatul faringian, considerat „investigația de aur”. Dacă se confirmă prezența streptococului beta- hemolitic de grup A, exsudatul faringian trebuie făcut chiar și de către persoanele cu care copilul a intrat în contact, pentru a evita astfel întârzierea tratamentului și apariția unor complicații.
Dacă boala nu este tratată corect, streptococul poate să se răspândească în corp și să provoace abcese la nivelul amigdalelor, inflamarea nodulilor limfatici din gât, infecții ale urechii, sinusurilor și ale pielii, pneumonie, febră reumatică (o boală care poate afecta inima, articulațiile, creierul și pielea), glomerulonefrită post-streptococică (o boală de rinichi) și artrită (inflamația articulațiilor).
Tratamentul constă în administrarea de antibiotice, care grăbesc vindecarea, ameliorează simptomele, limitează răspândirea bolii la alte persoane şi previn apariția unor complicații grave. Dr. Carmen Dorobăț atrage atenția că persoanele care au făcut scarlatină nu dobândesc o imunitate completă și, cum nu există un vaccin împotriva acestei boli, transmiterea ei poate fi prevenită respectând regulile de igienă general valabile pentru oricare alte boli infecțioase, adică spălarea frecventă a mâinilor, aerisirea încăperilor, purtarea măștilor de protecție în spațiile aglomerate și izolarea persoanelor bolnave în perioada de contagiozitate.
În cele mai multe cazuri, scarlatina este o boală pe care o facem o singură dată în viață, dar există și cazuri de reinfectare a unor persoane care au avut scarlatină, dar care fac în general o formă mai ușoară a bolii. (I. M.)