Acarienii, responsabili de astm şi rinite cronice

Încă de la sfârşitul Evului Mediu, au fost descrise tulburări respiratorii la muncitorii care recondiţionau saltelele vechi, dar abia la începutul secolului XX s-a făcut legătura dintre praful de casă şi unele forme de astm bronşic.

În 1928, Dekker a avansat ipoteza că astmul ar putea fi cauzat şi de acarieni (păianjeni de dimensiuni aproape microscopice) din aşternuturi. Această ipoteză a fost confirmată de către Voorhorst abia în 1964. Acarienii se găsesc în procent de 5% din materialul organic al prafului de casă. Ei trăiesc peste tot, în încăperi unde umiditatea şi temperatura aerului le permite creşterea şi înmulţirea. Din cele peste 50.000 de tipuri de acarieni cel mai răspândit este genul Dermatophagoides (Der). Formele adulte de Der au o lungime de 0,1-0,3 mm. Ele au o dezvoltare şi înmulţire optime în camere în care temperatura este cuprinsă între 10-320C şi umiditatea de 60-85%. Aceste condiţii se realizează mai ales în aşternuturi, dar şi pe covoare, cuverturi, draperii, plapume, pături şi saltele.

Acarienii sus-menţionaţi sunt răspândiţi pe toate continentele, fiind prezenţi în 50-90% dintre locuinţele situate sub altitudinea de o mie de metri. Hrana preferată a acestor acarieni este materia organică, bogată în proteine, oferite de către fungi şi de către scuamele umane predigerate de fungi. Deoarece nu atacă direct pielea umană, nu pot fi catalogaţi drept ectoparaziţi. Se consideră, însă, că aproximativ 70% dintre alergiile produse de praful de casă au la bază această cauză (restul de 30% sunt cauzate de peri de animale, de fungi sau insecte).

Interesant este faptul că în aerul din locuinţă acarienii sunt într-o concentraţie foarte mică, dar după "făcutul patului" concentraţia acestora creşte de 1.000 de ori. La fel se întâmplă când în locuinţă se face "curăţenie". Afecţiunile produse de acarieni sunt:

- rinita cronică, în care se remarcă strănutul la trezire şi agravarea simptomelor în timpul activităţilor menajere (măturat, scuturat aşternutul, şters praful);

- astmul alergic de tip cronic;

- dermatita atopică;

- conjunctivita.

Locuinţele cu exces de covoare şi mobilă tapiţată, cu geamuri izolate şi ventilaţie deficitară constituie un habitat ideal pentru acarieni. De remarcat că măsurile obişnuite de curăţenie nu modifică numărul de acarieni din cameră. Pentru a se obţine aceasta, dormitorul trebuie să aibă puţină mobilă şi să fie uşor de curăţat. Scoaterea covoarelor, draperiilor şi a mobilei tapiţate precum şi fieberea lenjeriei şi a huselor (de la saltea şi plapumă) reduc numai parţial populaţia de acarieni. Industria de profil a realizat materiale textile special desemnate pentru lenjeria de pat a alergicilor, precum şi substanţe chimice care, aplicate pe textilele obişnuite, le fac impermeabile pentru acarieni.

Există, de asemenea, mai multe substanţe acaricide, constând din esenţe naturale balsamice, asociate cu antiseptice sau cu alte substanţe de sinteză. Cu toate ameliorările clinice raportate, nu s-a obţinut cu nici una dintre substanţele menţionate dispariţia completă a acarienilor.

De aceea, dacă nu se reuşeşte obţinerea unei umidităţi sub 60% (factor decisiv pentru înmulţirea acarienilor) este mai bine pentru pacienţii sensibili să-şi schimbe locuinţa sau chiar localitatea.