Adevărul, cu ce preţ?

Încercarea de a smulge adevărul de la persoanele care refuză să-l mărturisească este veche de când lumea. În timp, s-a creat un mit în legătură cu posibilitatea folosirii unor produse sau substanţe care să determine o persoană să divulge adevăruri pe care nu doreşte să le comunice.

Există mărturii scrise că primul produs folosit în acest scop a fost vinul. În anul 77 al erei noastre, istoricul Plinius cel Bătrân nota: „in vino, veritas“ (în vin se află adevărul). De altfel, există numeroase mărturii literare şi istorice care atestă utilizarea diferitelor băuturi alcoolice pentru a determina diferitele personaje să-şi „dezlege limba“.

În prima parte a secolului al XX-lea, obstetricienii utilizau un extract din plante (ciumăfaia şi măselariţa), care conţinea scopolamină, pentru a produce o stare de relaxare şi somnolenţă pe durata naşterii. Cu această ocazie, doctorii au observat că femeile vorbesc, uneori fără nici o inhibiţie, când sunt sub efectul scopolaminei.

Plecând de la această observaţie, în 1922, doctorul Robert House din Dallas, Texas, a utilizat scopolamina asupra unor acuzaţi, dovedind că sunt nevinovaţi.

Imediat, doctorul a anunţat ziariştilor că, sub influenţa substanţei menţionate, persoana „nu poate spune o minciună ... şi nu are puterea de a raţiona“. Ulterior, psihiatrii au utilizat scopolamina şi un barbituric - pentotalul - pentru studiul proceselor cerebrale. S-a observat că efectul optim se obţinea când subiectul se afla sub influenţa acestor substanţe într-un stadiu preanestezic. Acest stadiu poate fi împărţit în trei etape:

- etapa I: efect sedativ nul sau foarte mic;

- etapa a II-a: ameţeală, confuzie, calm, fără ca subiectul să-şi aducă aminte, la trezire, ce s-a petrecut în această etapă (amnezie retrogradă);

- etapa a III-a: proastă coordonare, vorbire neclară, susceptibilitate mare.

Cele mai multe mărturisiri se fac în etapa a III-a, dar aceasta se realizează după mai multe injecţii, pe parcursul a două până la zece ore (numai în filme „serul adevărului“ funcţionează de la prima injectare!).

Multe decenii mai târziu specialiştii au realizat că problema cu aceste „seruri ale adevărului“ era că halucinaţiile, temerile şi fanteziile subiecţilor nu puteau fi deosebite de realitate, persoanele ajungând să mărturisească şi crime pe care nu le comiseseră.

Studiile efectuate pe durata a două decenii de către serviciul secret de informaţii al USA au descoperit că, sub influenţa acestor substanţe, subiecţii sunt înclinaţi să creadă că au dezvăluit mai mult decât au făcut-o în realitate şi să devină cooperanţi.

Experimente ulterioare şi de pe alte continente au dus la concluzia că nu există până în prezent nici un medicament care să relaxeze sistemul de apărare al unei persoane în aşa măsură încât aceasta să divulge de bunăvoie şi cu precizie adevărul, tot adevărul şi numai adevărul.

De altfel, după atacurile teroriste asupra World Trade Center din 11 septembrie 2001, au existat voci care exprimau necesitatea găsirii unei astfel de substanţe în vederea prevenirii unor acte asemănătoare.

Până atunci, scopolamina şi mai ales derivaţii ei sintetici există în farmacii, în preparate utilizate împotriva colicilor dureroase şi a răului de mişcare.