Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate ADHD - o tulburare de dezvoltare neurologică, nu o problemă de comportament

ADHD - o tulburare de dezvoltare neurologică, nu o problemă de comportament

Un studiu citat de ziarul britanic "The Guardian" a identificat pentru prima oară modificări de natură genetică la copii diagnosticaţi cu sindromul ADHD (tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie), ceea ce înseamnă că părinţii unor astfel de copii nu mai pot fi ei înşişi învinovăţiţi pentru educaţia pe care au dat-o copiilor.

Potrivit autorilor studiului ADHD, poate fi clasificat mai degrabă drept tulburare de dezvoltare neurologică decât problemă de comportament. "De prea multe ori, oamenii pun ADHD pe seama unei proaste educaţii sau a unei diete slabe. În calitate de clinician, pentru mine a fost clar faptul că nu acesta este motivul. Acum putem spune cu siguranţă că ADHD este o boală genetică, creierele copiilor care suferă de această tulburare dezvoltându-se diferit de cele ale altor copii", a declarat unul dintre autorii studiului, profesorul Anita Thapar, de la MRC Centre for Neuropsychiatric Genetics and Genomics, de pe lângă universitatea din Cardiff.

Unul din 50 de copii suferă de ADHD, iar în ciuda faptului că se credea că ei urmează să treacă de această fază, mulţi dintre ei continuă să aibă probleme şi în timpul vieţii de adult. Cercetările din trecut au demonstrat că ADHD este mai probabil să apară la un copil care are unul dintre părinţi afectat de această tulburare, iar dacă un frate geamăn suferă de ADHD, celălalt geamăn are 75% şanse să sufere şi el de aceeaşi tulburare. Studiul actual a descoperit prima dovadă directă prin analizarea eşantioanelor de ADN de la 366 de copii afectaţi de ADHD, cu vârste cuprinse între 5 şi 17 ani, şi de la 1.047 de copii fără acest sindrom. Ei au descoperit, în cazul copiilor cu ADHD, o probabilitate mai mare ca aceştia să aibă anumite mici segmente de ADN duplicate sau lipsă, comparativ cu alţi copii. Deşi descoperirea se limitează la 16% dintre subiecţii cu ADHD, cercetătorii afirmă că este foarte posibil ca restul să aibă alte variante genetice, care nu au fost încă identificate.

Descoperirile făcute nu vor fi folosite în diagnosticarea ADHD, însă vor avea ca rezultat noi tratamente. Medicamentele stimulente folosite în mod obişnuit pentru a controla simptomele există de prin 1950.