Alergia alimentară şi digestivă la copii

b>Tractul digestiv reprezintă calea cea mai importantă de pătrundere a numeroase substanţe din mediul extern. Alimentele, care reprezintă o parte din aceste substanţe, se constituie ca alergeni cu o deosebită capacitate antigenică.

Alergia alimentară, ca şi bolile alergice digestive ridică numeroase probleme, atât de diagnostic, cât şi de tratament, şi aceasta deoarece modificările patologice determinate de alergeni alimentari se manifestă clinic printr-o simptomatologie polimorfă, fie din partea altor organe şi aparate, respectiv tegumente şi aparat respirator, fie pot avea caracter sistemic, de tipul şocului anafilactic şi numai rar apar strict manifestări digestive.

Prin alergie alimentară şi digestivă se înţelege calea prin care alergenii cu o mare capacitate antigenică pătrund în organism şi determină reacţii de diferite tipuri, cu manifestări posibile din partea diferitelor aparate sau cu caracter sistemic. Bolile alergice digestive trebuie considerate numai ca o componentă a manifestărilor clinice ale acestui tip de alergie.

Dintre alimentele cu capacitate alergizantă sunt citate: albuşul de ou, laptele de vacă, unele soiuri de cartofi, făina cu conţinut bogat în gluten, moluştele, carnea de peşte, porc sau vită, ciocolata, nucile, căpşunii, zmeura.

Laptele de vacă, primul alergizant al sugarului

Pentru sugar şi copilul mic laptele de vacă deţine un rol important în apariţia manifestărilor digestive alergice, din cauza proteinelor sale şi mai ales a lactoglobulinei, care este cea mai alergizantă.

Se consideră că intoleranţa la laptele de vacă poate fi întâlnită într-o proporţie de până la 20% în rândul sugarilor alimentaţi artificial.

O parte importantă a modalităţilor de manifestare a acestei intoleranţe poate fi recunoscută prin diverse tulburări dispeptice, care, în formele cele mai severe, îmbracă aspectul de diaree cronică, după cum de o mare severitate sunt şi hemoragiile digestive oculte, capabile să determine o anemie feriprivă.

Alte manifestări ale intoleranţei la proteinele din laptele de vacă sunt reacţiile alergice cutanate, penumopatia, aceasta din urmă manifestându-se foarte rar.

Reacţiile adverse atribuite alergiei alimentare sunt foarte variate, îmbrăcând caractere clinice diferite, de la forme acute şi severe la forme trenante sau cu evoluţie cronică şi ciclică.

Care sunt primele simptome

În cadrul acestei patologii sunt citate manifestări sistemice: stare de rău, febră, staţionare ponderală, iar în formele severe poate să apară şi şocul anafilactic. Din partea sistemului nervos apar ca simptome: migrena, cefaleea, iritabilitatea, starea de oboseală şi chiar unele manifestări psihotice. Mai pot apărea manifestări ostearticulare (dureri articulare şi ale membrelor inferioare, artrite), manifestări ale aparatului respirator (rinite, astmul bronşic, pneumopatia), manifestări cutanate de tipul erupţiilor alergice pruriginoase, până la eczema atopică, din partea aparatului urinar (cistite), manifestări hematologice (anemia feriprivă prin hemoragiile intestinale oculte).

Alergia alimentară şi digestivă este incriminată ca factor etiopatogenic şi în alte afecţiuni ale copilului, dintre care putem cita edemul idiopatic ciclic. Manifestările gastro-intestinale caracteristice bolilor alergice digestive sunt foarte variate, îmbrăcând un caracter polimorf.

Aceste manifestări pot fi întâlnite sub forma unor stomatite aftoase, a unor ulceraţii ce interesează mucoasa tractului digestiv, a unor dureri abdominale difuze cu caracter permanent sau sub formă de colici, însoţindu-se sau nu de meteorism sau prurit anal, dar şi sub formă de tulburări ale tranzitului intestinal.

Nu rare sunt cazurile când această simptomatologie lipseşte şi sunt prezente numai anorexia, greţurile şi vărsăturile, cărora li se adaugă cefaleea, starea de oboseală, iritabilitatea, paloare, anemia şi scăderea în greutate.

Sunt situaţii când manifestările digestive au o evoluţie severă de la început, determinând tulburări metabolice grave, putându-se ajunge până la sindromul de malabsorbţie cu toate consecinţele sale.

De o deosebită importanţă, prin modul exploziv de debut ca şi prin severitatea lor, se înscriu formele sistemice de alergie alimentară şi digestivă, ale căror mecanisme de tip anafilactic pot evolua fatal prin şocul anafilactic sau edemul angioneurotic supraacut, pe care le pot determina.

Când apar alergiile la copil

Procesele de sensibilizare a copilului cu alergie alimentară şi digestivă au loc, se pare, încă din perioada fetală şi apoi imediat după naştere, chiar şi la cei alimentaţi natural, fiind condiţionate de alimentaţia mamei în timpul sarcinii şi alăptării, iar după naştere prin alimentaţia artificială cu lapte de vacă sau alte produse lactate, dar şi prin celelalte produse alimentare alergizante introduse în cursul diversificării şi ablactării.

Precizarea diagnosticului de alergie alimentară şi digestivă implică de cele mai multe ori mari dificultăţi. De o mare utilitate pentru diagnostic se înscriu informaţiile anamnestice, prin intermediul cărora pot fi stabilite unele relaţii dintre alimentaţia copilului şi fenomenele patologice întâlnite.

Alimentele care produc alergii trebuie eliminate din hrana zilnică

Tratamentul alergiei alimentare şi digestive constă, în primul rând, în măsuri profilactice greu de realizat, încă din cursul vieţii intrauterine, prin excluderea alimentelor alergizante din alimentaţia mamei, măsuri care apoi se menţin şi după naştere în alimentaţia copilului.

Foarte importante sunt şi măsurile igienico-dietetice, prin care se urmăreşte refacerea activităţii digestive, impunând recunoaşterea cât mai din timp a alimentelor alergizante şi un program dietetic de durată.

Identificarea alimentelor alergizante se poate realiza prin tatonarea lor, după o perioadă de liniştire a bolnavului, prin introducerea izolată a fiecăruia din alimentele cu capacitate antigenică mare, iar după identificarea lor să fie excluse pe o durată mare de timp din alimentaţia copilului, chiar dacă în cauză ar fi laptele de vacă, glutenul sau oul.

Când alergia alimentară şi digestivă se asociază cu tulburări de tranzit, ajungându-se până la sindromul de deshidratare sever, este obligatorie corectarea imediată a tulburărilor metabolice.