Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Alergii şi intoleranţe alimentare la sugar

Alergii şi intoleranţe alimentare la sugar

Un articol de: Doina Dumitriu - 03 Aug, 2007

Alergiile şi intoleranţele alimentare au fost semnalate încă din timpuri străvechi. Hipocrate (460-357 î.e.n.) a observat că laptele poate produce vărsături şi urticarie. La începutul secolului al XX-lea, Hamburger a întrevăzut pericolul sensibilizării la laptele de vacă.

În anul 1905, Finkelstein a publicat primul caz de sensibilitate la un copil şi a descris posibilitatea morţii subite în legătură cu folosirea laptelui de vacă. În anul 1916, Talbot a descris două cazuri de alergie la laptele de vacă apărute la sugari, cu evoluţie bună prin înlocuirea laptelui de vacă cu lapte de capră. Au urmat preocupări şi cercetări minuţioase în legătură cu aceste reacţii alergice, constatându-se că afară de laptele de vacă mai există şi alte proteine alimentare care pot determina reacţii de sensibilizare. Astfel, s-a constatat că proteinele din soia, ou, peşte, legume, fructe pot fi cauza alergiilor alimentare.

Alergiile alimentare reprezintă entităţi clinice produse de sensibilizarea mucoaselor la una sau mai multe componente alimentare, de regulă proteice, care au străbătut mucoasa intestinală şi au declanşat răspunsuri imunologice.

Alergia alimentară se dezvoltă în general la indivizi atopici. Termenul de atopie se referă la o predispoziţie constituţională, demonstrată în numeroase cazuri prin caracterul familial al exteriorizării manifestărilor alergice. Tabloul clinic produs de sensibilizarea la alimente poate fi dominat de manifestări extradigestive (respiratorii, cutanate) sau gastrointestinale.

Incidenţa alergiilor alimentare este variabilă în funcţie de zona geografică. S-a constatat că frecvenţa alergiilor alimentare este mai crescută la sugar în raport cu alte vârste ale copilului.

Fenomenul de sensibilizare este foarte complex şi numai în parte cunoscut, cuprinzând mai multe secvenţe care, schematic, pot fi astfel prezentate:

- existenţa agresiunii antigene;

- depăşirea barierei de apărare intestinală;

- stimularea, sub acţiunea antigenului, a mecanismelor imunologice locale;

- formarea anticorpilor cu antigenul în cauză şi apariţia simptomatologiei de tip alergic.

Factorii favorizanţi ai alergiilor

Antigeni alimentari de natură proteică sunt prezenţi în alimentele naturale de origine animală sau vegetală.

Se consideră că fiecare aliment are partea sa de determinanţi alergici (cu excepţia laptelui uman). Cei mai bine cunoscuţi şi studiaţi sunt antigenii din laptele de evacă, nu pentru că ar fi cei mai sensibilizanţi, ci pentru că laptele este un aliment de larg consum, iar simptomatologia alergică la lapte este singura întâlnită la sugarul alimentat exclusiv cu lapte. Cercetările au demonstrat că şi alte alimente au efect alergizant, chiar mai puternic decât al laptelui.

Sunt citaţi alergenii de origine animală:

- carnea de porc, vită sau oaie;

- peştele, crustaceele;

- vânatul;

- ouăle;

- laptele şi derivatele din lapte

şi cei de origine vegetală:

- cereale şi derivaţi (grâu, secară, porumb);

- legume (soia, ţelină, roşii, cartofi, mazăre, spanac, mărar, ceapă);

- fructe (portocale, fragi, căpşuni, zmeură, coacăze);

- condiment (piper, muştar, hrean);

- ciuperci, cafea, cacao, vin.

Cum se stabileşte diagnosticul

În stabilirea diagnosticului pozitiv de alergie la o proteină alimentară trebuie să existe o relaţie strânsă între semnele clinice şi investigaţiile paraclinice.

Este bine de efectuat o anchetă familială şi personală în legătură cu antigenul incriminat şi declanşarea simptomatologiei digestive şi extradigestive. Semnele digestive sunt reprezentate de vărsături şi diaree, iar cele extradigestive de manifestări cutanate de tip urticarian, iar cele respiratorii sunt dominate de astm. Unele semne clinice se declanşează brutal, sub forma unor reacţii anafilactice. Durata acestor manifestări este de scurtă durată, uneori de câteva ore.

Frecvenţa crescută a alergiilor alimentare, tendinţa de repetitivitate şi dificultatea sau insuficienţa unor tratamente medicamentoase face necesară orientarea către măsurile de prevenire a acestor stări.

Măsuri de prevenţie

Prevenirea alergiilor alimentare se referă la regimul alimentar al mamei în ultimul trimestru de sarcină şi la alimentaţia sugarului. În anul 1984 Hamburger prezenta o serie de măsuri:

- suprimarea alimentaţiei gravidei cu lapte, ouă, produse care conţin arahide;

- evitarea excesului alimentar cu produse pe bază de grâu, soia, peşte, ciocolată. În această situaţie este necesară suplimentarea cu 500 mg calciu, de două ori pe zi;

- alăptarea la sân să se facă până la cel puţin 6 luni din vârsta sugarului;

- evitarea alimentaţiei sugarului cu lapte de vacă sau formule pe bază de soia;

- introducerea tardivă a alimentaţiei solide (după vârsta de 6 luni), folosind alimente hipoalergizante;

- limitarea laptelui de vacă, a oului, a făinei de grâu şi a mazărei în primul an de viaţă;

- folosirea preparatelor din peşte, a ciocolatei şi arahidelor după vârsta de doi ani.

Tratamentul alergiilor alimentare se bazează aproape în exclusivitate pe suprimarea alimentelor dovedite alergizante. La sugarii cu alergie alimentară la laptele de vacă manifestată în primele luni de viaţă, folosirea laptelui uman ar fi soluţia ideală.

În diversificarea alimentaţiei se vor folosi alimente mai puţin alergizante, cum ar fi carnea de găină, cartofi, morcovi, mălai. Desensibilizarea nu este eficientă în general, iar medicamentele au o utilitate limitată.