Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Alergiile cauzate de acarieni
Aproape peste tot în casele noastre se găsesc nişte animale minuscule, care fac parte din familia arahnoidelor şi care se numesc acarieni. Potrivit statisticilor, numărul persoanelor alergice la acarieni este în continuă creştere, 80% dintre alergiile la copii având aceeaşi cauză. Luând în calcul toate aceste aspecte, se impun măsuri serioase de precauţie.
Praful din casă este un amestec de substanţe. Poate să conţină fibre de ţesături, celule epiteliale descuamate, peri de animale, bacterii, spori de mucegai, particule alimentare şi alte resturi, dar şi fiinţe microscopice numite acarieni. De exemplu, un gram de praf poate conţine peste 20.000 de acarieni. O persoană poate fi alergică la una sau mai multe din aceste substanţe, dar cel mai frecvent dau alergii acarienii. Mediul lor favorit este umed şi cald, mai exact aşternuturile noastre, saltele, mochete, draperii. Însă cel mai mult preferă patul, aici găsind din belşug ceea ce le place cel mai mult să mănânce, piele descuamată şi fire de păr căzute. Acarienii nu înţeapă, nu răspândesc boli şi nu sunt paraziţi pe pielea omului, dar fac rău persoanelor care fac alergii la deşeurilor acestora şi la proteinele pe care le eliberează. Aceste particule sunt foarte mici şi plutesc în aer atunci când se fac paşi pe covor sau când se mişcă patul. Când persoanele alergice inhalează aceste particule, acuză simptomele rinitei sau astmului. Simptomele rinitei alergice sunt strănutul repetat, rinoreea, pruritul nazal. Pe lângă aceasta, mai există şi rino-conjunctivita alergică, care, pe lângă simptomele de mai sus, se manifestă prin înroşirea ochilor şi lăcrimare excesivă. Înmulţirea acarienilor este diferită pe parcusul anului, apogeul fiind atins în lunile august şi iulie, dar nivelul de alergen rămâne ridicat până în decembrie. În timpul iernii, înmulţirea acarienilor scade, însă excrementele acestora există şi dau reacţii alergice. În cazul în care consideraţi că e posibil să aveţi alergie la acarieni, consultaţi un alergolog. Pentru a descoperi cauza simptomelor, alergologul vă va pune întrebări legate de locul de muncă şi de locuinţă, obiceiuri alimentare, antecedente medicale familiale, frecvenţa şi severitatea simptomelor, expunerea la animale. De asemenea, alergologul vă poate efectua teste cutanate pentru aprecierea sensibilităţii la diferiţi alergeni. O reacţie pozitivă (o tumefiere înconjurată de roşeaţă) arată că sunteţi alergic la acel alergen. Testarea cutanată este metoda cea mai comodă, sensibilă şi ieftină de identificare a alergiei. Nu se ştie de ce unele persoane fac alergie la praf şi altele nu. S-a dovedit, însă, că predispoziţia la alergie se poate transmite ereditar. Ceea ce este important de specificat este că aceste insecte sunt rezistente la insecticidele obişnuite şi nu putem decât evita înmulţirea lor. Astfel, camerele trebuie aerisite cel puţin jumătate de oră pe zi, de preferat sunt lenjeriile sintetice, în detrimentul celor de bumbac sau lână, sacul aspiratorului trebuie curăţat după fiecare folosire, iar draperiile trebuie spălate cât mai des.