Alimentaţia echilibrată a sugarilor

La sugarul alimentat natural diversificarea va începe după împlinirea vârstei de 6 luni, iar pentru sugarul alimentat artificial, diversificarea se iniţiază după împlinirea vârstei de patru luni. Diversificarea constă în înlocuirea treptată a unor mese exclusiv de lapte cu alte preparate îmbogăţite, lactate sau nelactate.

Se înţelege, astfel, prin diversificare tocmai această renunţare la câte o masă de lapte matern sau un alt lapte simplu, în favoarea altui preparat, în concordanţă cu capacitatea digestivă a sugarului şi cu un aport nutritiv mai crescut. Alimentul se va introduce numai în condiţiile unei stări bune de sănătate şi în cantităţi progresive, evitându-se introducerea concomitentă a două sau mai multe alimente noi.

Alegerea primului aliment solid se individualizează în funcţie de particularităţile de dezvoltare ale sugarului. La sugarii cu dezvoltare ponderală bună se începe cu piureul de fructe sau cu supa de legume. Când greutatea sugarului este sub normele vârstei sale, se preferă făinosul cu lapte. În alimentaţia diversificată este de urmărit ca valoarea calorică a preparatului folosit să fie de aproximativ 65 kcal/100g.

O altă recomandare a alimentaţiei diversificate este aceea ca introducerea alimentului nou să se facă progresiv, câte 20-30 grame/zi la o masă de lapte, care se reduce proporţional, până la înlocuire. Alimentul nou introdus se va face cu linguriţa. Se va introduce numai un singur aliment pe săptămână.

Combinaţii de mai multe alimente se pot face numai după ce s-a testat toleranţa fiecăruia în parte. Dacă apar tulburări digestive, se întrerupe alimentaţia cu preparatul în cauză şi se reia după câteva zile de la normalizarea tranzitului intestinal. În situaţia în care sugarul refuză raţia oferită, nu va fi forţat, deoarece acest lucru predispune la anorexia de opoziţie.

Nu obişnuiţi bebeluşul cu gustul dulce

În alimentaţia diversificată nu trebuie stimulată obişnuinţa pentru gustul dulce, de aceea polizaharidele au prioritate faţă de zahăr.

Introducerea alimentelor solide trebuie făcută cu răbdare. Alimentul nou trebuie propus şi nu impus.

Nu trebuie generalizat un aliment care este primit cu plăcere (de exemplu, făinosul cu lapte) la toate mesele, deoarece constituie o greşeală care perturbă echilibrul nutriţional al sugarului.

Înlocuirea meselor de lapte cuprinde introducerea mesei de supă de legume şi apoi piure de legume, carne mixată, gălbenuş de ou, pâine la masa de prânz, introducerea unei mese de fructe la ora 9:00-10:00, a unei mese de orez pasat cu brânză calcică sau iaurt cu biscuiţi la ora 18:00 şi o masă de lapte cu făinos la ora 21:00-22:00. Celelalte mese vor fi de lapte. Până la vârsta de 1 an se păstrează în alimentaţia sugarului cantitatea de 500 ml de lapte pentru a acoperi nevoile proteice şi de calciu. Este bine să nu se depăşească 750 ml de lapte/zi.

Sucurile de fructe se vor administra tot cu linguriţa sau cu cana, deoarece, prin folosirea biberonului, se vor reţine hidrocarbonatele în gură, favorizând astfel apariţia cariilor.

Succesul diversificării alimentaţiei este strâns legat de atitudinea, pregătirea şi educaţia mamei, de care depind cantitatea, calitatea şi modalitatea de a alimenta copilul. Cel mai bun criteriu pentru aprecierea succesului în diversificarea alimentaţiei constă în urmărirea curbelor de creştere.

Fructele şi legumele în alimentaţia sugarului

Sucurile din fructe se pot îndulci cu zahăr, după gustul mamei, administrându-se, de preferat, în mod separat, şi nu în amestec, pentru a dezvolta simţul gustativ al sugarului şi a-l deprinde cu gusturi variate.

Pentru a obişnui sugarul cu gustul sucului, la început, se vor administra câteva picături, crescându-se, treptat, cantitatea, până la câteva linguriţe. Pe măsură ce sugarul se obişnuieşte cu gustul sucului, cantitatea poate creşte până la 50-60 ml/zi. Sucul de fructe poate fi îmbogăţit, ulterior, cu făinos dulce, respectiv biscuit, pişcot, înlocuindu-se o masă de lapte cu acest preparat. Pe măsură ce sugarul acceptă sucul de fructe îmbogăţit cu făinos dulce, se poate introduce şi pulpa de fruct, piureul de fructe, îmbogăţit şi el cu făinos dulce.

După vârsta de 6-7 luni, gama sucurilor poate fi lărgită cu suc de roşii, struguri, pere, caise, toate proaspete, deoarece fermentează apos. De asemenea, fructele mai pot fi administrate şi sub formă de compot, îmbogăţit cu făinos dulce. După 8 luni, când sugarul ia patru mese/zi, fructele pot fi servite ca un al treilea fel la masa de prânz. Nu trebuie omis faptul că, după vârsta de un an, fructele trebuie să facă parte din meniul zilnic, sub orice formă.

Sucurile de fructe, furnizor de vitamine

Sucurile de fructe aduc un conţinut strict în vitamine şi sunt bogate în fructoză, iar prin îmbogăţirea lor cu făinos dulce prezintă un aport nutritiv consistent. Valoarea nutritivă a fructelor creşte odată cu posibilitatea administrării lor integrale, mai ales sub formă proaspătă.

Fructele conţin multă apă, unele vitamine şi provitamine, săruri minerale şi glucide, sub formă de fructoză, glucoză şi amidon, mai ales în banane, puţine proteine şi lipide, unii acizi organici, celuloză şi pectine, substanţe importante în reglarea tranzitului intestinal.

Citricele conţin multă vitamina C şi mai puţine vitamine din grupul A şi B. Piersicile şi perele conţin cantităţi mari de potasiu, iar căpşunele, fragii, murele şi zmeura conţin o mare cantitate de vitamina C, însă trebuie administrate cu prudenţă, deoarece exercită şi o puternică acţiune alergizantă.

Merele conţin vitamine din grupele A, B şi C. Datorită conţinutului mare de pectine şi datorită acţiunii lor alcalinizante, sunt folosite în tratamentul bolii diareice a sugarului. Acţiune antidiareică au şi coacăzele, afinele şi gutuile.

▲ Legumele şi zarzavaturile se introduc după vârsta de 4 luni

Alte alimente introduse în alimentaţia sugarului sunt legumele şi zarzavaturile, care vor fi administrate, în mod obişnuit, la masa de la ora 14:00, începând cu vârsta de 4-6 luni, sub formă de supă de zarzavat, iniţial fără a fi îmbogăţite cu grăsimi sau unele făinuri. Sub această formă, legumele prezintă un aport important de săruri minerale solubile, foarte necesare proceselor de creştere intensă, mai ales a sistemului osos. După 2-3 săptămâni de la introducerea supei de zarzavat, aceasta poate fi îmbogăţită cu grăsimi sau făinos, înlocuind masa de lapte de la ora 14:00. Supa de zarzavat şi legume se poate administra în alternanţă cu supa de carne de vită, pasăre sau peşte.

În jurul vârstei de 5-6 luni se poate introduce şi piureul de legume, cartoful fiind primul preferat. Acesta se va fierbe în coajă sau în aburi, sub presiune, se va zdrobi şi pasa, după care piureul se va subţia cu apa în care s-a fiert, adăugându-se sare după gust.

După vârsta de 6 luni se poate administra conopidă, dovlecel, spanac. Soteurile de legume pasate sau opărite în unt sau grăsimi vegetale, îmbogăţite cu sosuri albe, se pot administra după vârsta de 10 luni.

Mai târziu, după vârsta de 6-7 luni, supa şi piureul de legume pot fi îmbogăţite prin adaos de gălbenuş de ou, carne mixată. Pentru a-i schimba gustul, supa poate fi acrită, din când în când, cu zeamă de lămâie.