Alimentaţia, importantă în prevenirea formării calculilor renali

În 1666, un anatomist italian pe nume Marcello Malpighi vizualiza la microscop, pentru prima dată în istorie, o bucată de țesut prelevată de la un rinichi. Descrierea și intuiția lui s-au dovedit a fi corecte, pe acestea bazându-se studiile ulterioare care ne-au facilitat nouă înțelegerea rolului crucial al rinichilor: anume acela de a filtra sângele în vederea eliminării toxinelor din organism sub forma urinei.

În cadrul procesului de formare a urinei, au loc atât eliminarea compușilor nocivi, cât și resorbția, adică păstrarea elementelor de care organismul are nevoie: o mare cantitate de apă, glucoză, aminoacizi, săruri. Unitățile funcționale ale rinichilor, numite nefroni, sunt atât de minunat create, având capacitatea de a resorbi aproape complet substanțele vitale cum sunt aminoacizii și de a le elimina pe cele care consti­tuie reziduuri de metabolism, precum creatinina rezultată din activitatea mușchilor sau ureea rezultată din metabolizarea proteinelor la nive­lul ficatului.

Pe lângă apă, uree și creatinină, urina conține și concentrații variate de ioni de magneziu, mangan, nichel, amoniu, sodiu, potasiu și calciu. Pentru ca toate acestea să fie eliminate periodic, firesc, fără ca noi să resimțim vreun disconfort, este necesar un consum optim de lichide, îndeosebi de apă. Când cantitatea de reziduuri crește și lichidul care să le dizolve este insuficient, acestea se acumulează, formând mici cristale sau „pietricele” (calculi). Această condiție este cunoscută sub denumirea de litiază renală sau, în termeni populari, „pietre la rinichi”. Există trei tipuri principale de astfel de „pietre”: de calciu, care la rândul lor sunt de două feluri: de fosfat de calciu și de oxalat de calciu; de acid uric; infecțioase, asociate cu infecțiile de tract urinar.

Calculii de acid uric se pot forma când acesta se află în cantități prea mari în sânge și, deci, și în urină. Lucrul acesta se întâmplă în cazul unui consum crescut de carne (porc, vită, miel, pasăre, pește) și bere, deoarece acestea conțin cantități mari de purine, substanțe a căror metabolizare duce la formarea acidului uric. În ceea ce privește calculii de calciu, cei din oxalat sunt cei mai frecvenți. Oxalatul este o formă sub care plante precum spanacul, sfecla, migdalele și soia depozitează calciul în vacuolele lor.

Primul și cel mai important lucru de făcut pentru a preveni formarea calculilor renali este hidratarea. Consumul a minimum cinci căni de apă pe zi completat de cafea, ceai și alte băuturi neîndulcite asigură necesarul de lichid pentru eliminarea optimă a reziduurilor de metabolism. Băuturile de tip cola sunt de evitat, chiar dacă sunt „zero zahăr”, deoarece au un conținut foarte mare de acid fosforic, substanță care scade pH-ul urinei și favorizează formarea calculilor de fosfat.

Cât privește recomandările alimentare, o dietă echilibrată și variată este mijlocul cel mai bun de a preveni sau gestiona litiaza renală. Moderația asigură un aport optim de nutrienți, evitând astfel excesul din orice categorie de substanțe care ar putea favoriza formarea calculilor.

Legumele sunt alimente indispensabile pentru organism și pentru sănătate. Evitarea unor alimente valoroase precum spanacul, soia sau sfecla nu este o soluție reală pentru prevenirea litiazei. Oricum, este bine de știut faptul că oxalații sunt hidrosolubili, gătirea în apă reducând cantitatea acestora. Este recomandată evitarea consumului frecvent de spanac și sfeclă doar în cazul prezenței calculilor. În general, nu consumul moderat al acestor legume întregi ridică probleme, ci procesarea acestora sub formă de sucuri, din pricina hidrosolubilității acestora care crește absorbția. Mai mult decât atât, persoanele care consumă zilnic legume și fructe au un risc mai mic de formare de calculi. Lucrul acesta se datorează faptului că și organismele noastre produc oxalați, eliminarea acestora fiind favorizată de efectele alcalinizante ale fructelor și legumelor. Pe de altă parte, produsele de origine animală scad pH-ul urinei, favorizând formarea calculilor. Reducerea consumului de carne poate scădea riscul de litiază renală cu până la 50%.

Un alt factor important este sarea. Consumul excesiv de sare contribuie indirect la formarea calculilor, deoarece favorizează eliminarea calciului în urină. Pentru un adult, un consum potrivit de sare este de maximum o linguriță pe zi, având în vedere toate alimentele care conțin sare, nu doar cea adăugată în farfurie.

Un aspect interesant este acela că, deși sunt surse bogate de proteine, leguminoasele nu au fost asociate cu riscul de afecțiune renală. Fasolea, lintea, năutul, arahidele, lupinul furnizează proteine de calitate, laolaltă cu o multitudine de alți nutrienți de calitate, fără a crește riscurile pentru sănătate. Dimpotrivă, persoanele diagnosticate cu litiază renală care au redus considerabil consumul de carne și ouă sau le-au aliminat complet din dietă, înlocuindu-le cu surse vegetale de proteine, s-au bucurat de ameliorarea semnificativă a condiției lor și, în unele cazuri, chiar de dizolvarea și eliminarea eficientă a calculilor.