Alimentaţia naturală, vitală pentru un sugar sănătos

Alimentaţia sugarului este supusă unor continue şi importante transformări, impuse de particularităţile perioadei de sugar. În primele luni de viaţă, nevoile nutritive, în contradicţie cu posibilităţile de digestie, sunt mult reduse. De aceea, alimentaţia naturală a sugarului este fundamentală, iar renunţarea cu uşurinţă la ea nu are nici un fel de justificare. Totuşi, în situaţiile când aceasta nu poate fi realizată, orice produs alimentar introdus trebuie să fie adaptat calitativ şi cantitativ componentelor laptelui matern.

Alimentaţia naturală reprezintă folosirea în alimentaţia sugarului numai a laptelui matern, un produs nutritiv ideal, ce acoperă toate nevoile calitative şi cantitative din primele luni de viaţă. Substanţele nutritive din laptele matern pot fi uşor digerate, cu un minim efort digestiv din partea sugarului. Alimentaţia naturală nu poate fi înlocuită niciodată de un produs de lapte obţinut industrial.

Pe plan mondial, există o tendinţă accentuată de renunţare la alimentaţia naturală, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a legilor biologiei. Superioritatea alimentaţiei naturale este de netăgăduit şi aceasta deoarece componenţii nutritivi ai laptelui matern se găsesc în cantităţi şi proporţii echivalente, în raport cu necesarul impus de asigurarea unei creşteri optime.

Proteinele din laptele uman, pe lângă aportul lor calitativ, sunt oferite şi în condiţiile unei digestii uşurate şi a unei utilizări optime, fără riscurile unor fenomene de sensibilizare.

Avantajele alăptării la sân

Laptele matern este consumat direct de la sân şi nu suferă degradări sub acţiunea propriilor fermenţi sau a căldurii. Este un lapte „viu“, deoarece menţine în compoziţia sa toţi factorii biologici, cum ar fi imunoglobulinele şi propriile enzime. O altă calitate a laptelui matern este aceea că este steril. Toate aceste calităţi asigură sugarului protecţie împotriva infecţiilor cu poartă de intrare digestivă.

Alimentaţia naturală a nou-născutului şi sugarului conferă incidenţă mai mică unor boli de nutriţie, ca diabetul zaharat, arterioscleroza şi obezitatea la adulţii care au fost alimentaţi natural, în perioada de sugar. Psihiatrii au constatat că înţărcarea precoce determină un adevărat traumatism psiho-afectiv la copil, putând fi responsabil de tulburările de comportament din anii următori.

Alimentaţia naturală creează între mamă şi copil un climat şi o ambianţă psiho-afectivă favorabilă, necesară şi de durată. De asemenea, are o influenţă deosebită asupra dezvoltării psihice şi a caracterului sugarului.

Pentru prematuri, alimentaţia cu lapte matern este obligatorie, permiţând salvarea vieţii multora dintre aceştia.

Pentru mamă, alimentaţia naturală este mult mai comodă şi mai puţin obositoare, deoarece nu necesită echipament special: sterilizare, conservare şi timp de preparare. Totodată, alăptarea conferă mamei protecţie împotriva cancerului de sân.

Importanţa economică şi medicală a alăptării naturale

Din punct de vedere socio-economic, alimentaţia naturală are implicaţii importante. Pe lângă scăderea mortalităţii infantile, alăptarea este şi foarte economică. Asta, deoarece alimentaţia artificială este de 2-3 ori mai scumpă decât alimentaţia la sân.

Scăderea incidenţei alimentaţiei la sân a contribuit la apariţia unor fenomene negative socio-economice şi medicale, cum ar fi creşterea subnutriţiei şi malnutriţiei infantile, a incidenţei bolilor infecţioase şi, în final, a mortalităţii infantile. Sociologii au etichetat scăderea incidenţei alimentaţiei naturale ca fiind „cel mai important eşec biologic şi medical din istoria speciei umane“. Totuşi, în ultima perioadă, peste 70% dintre mamele care părăsesc maternitatea îşi alăptează copiii, graţie educaţiei sanitare realizate de colectivul de medici care urmăresc gravida, nou-născutul şi sugarul.

După vârsta de 5-6 luni, laptele matern nu mai poate asigura singur aportul integral în substanţe nutritive necesare creşterii normale, de aceea se impun suplimentări proteice, glucidice, lipidice, vitaminice, de săruri minerale.

În această perioadă au loc importante modificări privind activitatea şi capacitatea digestivă a copilului. Aceste modificări vor permite, apoi, înţărcarea treptată şi deprinderea, în timp, a sugarului de actul suptului, spre masticaţie.