Alimentele şi sănătatea dinţilor noştri

Caria dentară - boala cea mai frecventă care apare la dinţii noştri - este favorizată de o floră microbiană bogată, de o structură friabilă a ţesuturilor dure, dar şi de anumite alimente consumate frecvent.

Alimentele au un rol bine determinat în producerea sau dezvoltarea leziunilor carioase şi în special carbohidraţii din alimentaţie. Vegetarienii, ca şi persoanele care consumă doar proteine animale, au dinţii perfect integri atât timp cât nu consumă hidraţi de carbon. Hidrocarburile sunt nocive, nu doar la contactul cu dintele, ci în urma unui contact îndelungat pe suprafaţa acestuia. Astfel, cu cât alimentele sunt mai moi sunt şi mai cariogene, comparativ cu cele dure, la fel şi pulberile faţă de lichide. O altă componentă a mâncărurilor este vâscozitatea şi adezivitatea unor produse zaharoase, cum ar fi jeleurile, caramelele, care favorizează producerea leziunilor carioase, mai ales prin durata staţionării pe suprafeţele retentive ale dinţilor. Atunci când consumăm produse zaharoase asociate cu lipide (grăsimi), timpul de staţionare al acestora în cavitatea bucală este mai scurt şi, deci, efectul cariogen mai mic.

O altă categorie de alimente periculoase pentru sănătatea smalţului dinţilor sunt făinoasele - pâinea şi combinaţia de amidon cu zahăr - fursecurile, prăjiturile, cerealele îndulcite, care sunt mult mai nocive decât zahărul pur. În acelaşi timp, şi zahărul din fructe sau mierea sunt tot la fel de cariogene ca şi zaharoza.

Producerea cariilor este în strânsă legătură nu cu cantitatea de zahăr consumată într-o zi, ci cu forma sub care este consumat şi cu orarul de consum. Astfel, consumul de zaharuri între mese, în cantităţi mici, este forte nociv pentru dinţi, ca şi formele lipicioase de zaharuri, comparativ cu băuturile îndulcite artificial.

Pentru a reduce riscul cariogen al alimentelor consumate, este recomandată mestecarea unei gume imediat după masă, maximum 15 minute, care va creşte secreţia salivară, ajutând, astfel, la autocurăţirea cavităţii orale, consumarea unor alimente de curăţire, cum ar fi legumele sau fructele crude, consumarea brânzeturilor sau a alunelor la sfârşitul meselor şi atunci când este posibil periajul imediat după încheierea mesei.