Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Analizele de laborator dau diagnosticul în otitele bacteriene

Analizele de laborator dau diagnosticul în otitele bacteriene

Un articol de: Violeta Cristea - 14 Dec, 2009

Patologia infecţioasă a urechii este reprezentată de infecţiile pavilionului, conductului auditiv extern şi ale urechii medii. Urechea medie şi internă sunt regiuni sterile din punct de vedere bacteriologic, dar se pot infecta fie în cadrul unor boli generale, sistemice, cu poartă de intrare respiratorie (rujeola, scarlatina), fie prin invazia florei locale şi de vecinătate.

Otitele externe - ale pavilionului şi conductului auditiv extern au particularităţi proprii infecţiilor tegumentare, putându-se produce prin:

- înţepări sau răniri cu diferite corpuri tari: scobitori, ace, creioane;

- erizipel determinat de Streptococcus pyogenes;

- „otita înotătorilor“, produsă de Pseudomonas aeruginosa prin pătrunderea apei în conductul auditiv, cu macerarea tegumentelor de la acest nivel;

- micoze auriculare determinate de fungi din genul Aspergillus, post antibioticoterapie locală îndelungată.

Otitele medii sunt mai frecvente la copiii cu vârste cuprinse între 3 luni şi 3 ani. Un rol important în apariţia acestora îl au afecţiunile rinofaringelui, care blochează drenajul normal al cavităţii şi eliminarea contaminanţilor ocazionali proveniţi din flora microbiană locală.

Din punct de vedere clinic, boala apare în cursul evoluţiei unei infecţii acute a căilor respiratorii superioare, care durează de câteva zile. Principalele trei semne ale bolii sunt: otalgia (durere la nivelul urechii), febra şi diminuarea auzului (acuzată de copilul de vârstă mai mare şi de adulţi).

La sugar, simptomatologia este nespecifică. Otalgia se manifestă prin agitaţie, ţipăt, refuzul alimentaţiei. În evoluţie poate apărea secreţie purulentă la nivelul conductului auditiv extern, însoţită, de obicei, de scăderea febrei şi ameliorarea tranzitorie a stării generale.

Diagnosticul de certitudine este stabilit de medicul specialist ORL, care vizualizează modificările membranei timpanului şi recoltează, pentru examen bacteriologic, secreţia urechii: din conductul auditiv, în caz de otoree sau prin timpanocenteză (secreţia din urechea medie).

Indiferent de modalitatea de prelevare, produsul patologic trebuie trimis imediat la laborator. Produsele patologice recoltate pe tampon, fără mediu de transport, trebuie să ajungă în maximum două ore de la recoltare în laborator, pentru a fi prelucrate.

Tratamentul ghidat conform antibiogramei este un tratament ţintit şi în acelaşi timp are avantajul de a nu determina rezistenţă la antibiotice.

În situaţiile în care antibioticoterapia nu poate fi temporizată până la primirea rezultatului de la laborator, se recomandă începerea unui tratament orb, care poate fi reconsiderat în momentul primirii rezultatului culturilor.

Atenţie! Otitele bacteriene netratate se pot complica, determinând apariţia otitei medii purulente cronice sau otomastoiditei.