Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Anghinarea, o legumă nobilă

Anghinarea, o legumă nobilă

Un articol de: Daniela Troia - 30 Iun, 2019

Anghinarea a fost utilizată în mod tradițional pentru a trata o varietate de afecțiuni, inclusiv bolile hepatice, icterul, dispepsia și albuminuria cronică. Frunzele de anghinare au fost folosite ca diuretice și pentru a stimula fluxul biliar din ficat și vezica biliară. Din punct de vedere nutrițional, capul de anghinare conține grăsimi, carbohidrați și proteine. De asemenea, conține fibre (inulină), calciu, fosfor, potasiu, acid folic, vitamina C, niacin (Vitamina B3), tiamină, minerale și carotenoide.

Anghinarea se cultivă pe scară largă în regiunile mediteraneene și în zonele învecinate din Europa Centrală. Planta crește la o înălțime de aproximativ doi metri și are o tulpină puternică, frunze mari, asemănătoare cu ciulinele, de culoare verde-gri. Receptorul de floare, cunoscut și ca „inima” plantei, este comestibil. Înflorirea are loc în perioada iulie-august.

Atunci când mâncați o anghinare, beneficiați de 3,5 grame de proteine. Vitamina K din anghinare este o vitamină solubilă în grăsime, importantă pentru sănătatea oaselor și coagularea sângelui. Acidul folic din anghinare ajută la prevenirea defectelor din tubul neural și a formării globulelor roșii, iar magneziul este un mineral important pentru conducerea nervului și a mușchilor. Potasiul poate ajuta la scăderea tensiunii arteriale, iar vitamina C, care este solubilă în apă, contribuie la repararea celulelor, stimulează imunitatea și joacă un rol în anti-îmbătrânire.

Anghinarea poate fi achizițio­nată în stare proaspătă, congelată, conservată sau marinată. Dacă doriți să cumpărați anghinare proaspete, evitați-le pe cele care au pete maro sau frunze despicate. Alegeți-le pe cele ferme, cu frunze bine ambalate, care se simt grele pentru dimensiunea lor. Păstrați anghinarea proaspătă într-o pungă de plastic, timp de până la cinci zile. Atunci când cumpărăți anghinare conservate, ar fi mai bine să le evitați pe cele marinate în ulei și oțet, deoarece tind să fie bogate în calorii și sodiu, și asigurați-vă că le clătiți înainte de utilizare. Anghinarea poate fi păstrată în congelator timp de șase luni până la un an. Leguma poate fi tăiată diferit, în funcție de metoda de gătire. Pentru a începe, tăiați tulpina inferioară și unele frunze din vârf. Trageți pielea și frunzele exterioare mai dure. Acest procedeu este util atunci când vreți să o gătiți în ulei sau la aburi. 

Extractul de anghinare

Anghinarea este o sursă de acizi grași polinesaturați esen­țiali și conține acizi stearici, palmiți, oleici și linoleici (50%). O mare parte din activitatea farmacologică a frunzelor a fost atribuită prezenței compușilor polifenolici. Astfel, extractele de frunze de anghinare au mai multe beneficii pentru sănătate decât consumul de anghinare în sine. Extractele sunt utilizate în principal în medicina pe bază de plante, pentru a ajuta la scăderea colesterolului, protecția ficatului și lupta împotriva bacteriilor și ciupercilor. De asemenea, sunt utilizate ca antioxidant, pentru a ajuta în cazul afecțiunilor de stomac și intestin, pentru a proteja ficatul și pentru a reduce nivelurile de colesterol.

Extractul se prepară prin zdrobirea „inimilor” de anghinare și a frunzelor, care apoi sunt deshidratate printr-o metodă anume, numită liofilizare. Extractul ob­ținut este dizolvat și diluat cu apă. Poate fi utilizat ca atare sau combinat cu alte plante medicinale, pentru prepararea ceaiurilor și medicamentelor din plante.

Cynarin este un alt compus antioxidant conținut de anghinare. Stimulează producerea bilei, care ajută intestinele să digere grăsimile și să absoarbă vitamine din alimente.

Anghinarea susţine sănătatea digestivă și poate ajuta pacienții care suferă de indigestie, balonare, greață și arsuri la stomac (denumite colectiv dispepsie) și sindromul intestinului iritabil.

Unii antioxidanți din anghinare (rutină, quercetin și acid galic) induc moartea celulelor canceroase și pot opri proliferarea acestora, fără a afecta celulele normale.Tratamentul cu extract de frunze de anghinare poate ajuta la protejarea ficatului, la creș­terea regenerării țesuturilor și la stimularea diviziunii celulare. Extractul de anghinare crește producția de bilă, care ajută la eliminarea toxinelor periculoase din ficat. 

Remediu în bolile cardiovasculare

Anghinarea are o concentrație mai mare de potasiu decât de sodiu. Consumul de inimă de anghinare ar putea ajuta la scăderea tensiunii arteriale și la prevenirea bolilor cardiace.

De asemenea, îmbunătățește sănătatea pielii, combate stresul oxidativ și bolile de piele, cum ar fi dermatita, îmbătrânirea pielii și cancerul de piele. Administrarea extractului de frunze de anghinare scade glucoza din sânge. Extractul de frunză de anghinare are o activitate puternică împotriva bacteriilor, drojdiilor și mucegaiului. Activitatea antioxidantă a anghinarei contribuie la reducerea concentrației plumbului în sânge.

Reacții adverse în consumul prelungit de anghinare includ flatulența, senzația de slăbiciune și foamea, iar in contact cu pielea poate provoca reactii alergice. Pacienții cu ocluzie biliară sau calculoza biliară nu trebuie să ia extract de anghinare, deoarece stimulează producerea de acid biliar.