Apa potabilă, cea mai sănătoasă băutură

Printre efectele terapeutice ale apei se menţionează: asigurarea mediului optim de digestie; reducerea hiperacidităţii gastrice; protejarea ficatului şi a rinichilor; evitarea constipaţiei, a inflamării stomacului şi a colonului, a ulceraţiilor şi chiar a cancerelor la nivelul tractului gastrointestinal.

Corpul omenesc conţine, în medie, 65%‑70% apă, unele organe având cantităţi mult mai mari: creierul‑85%, sângele‑83% şi ficatul‑80%. Prin acest conţinut, apa reprezintă cel mai important aliment pe care îl ingerăm, singura băutură perfectă, absolut necesară pentru crearea unui mediu prielnic bunei desfăşurări a tuturor aspectelor fiziologice ale organismului.

Apa este factorul esenţial în energizarea şi vitalizarea organismului şi contribuie la diluarea sângelui, pentru a asigura un flux sangvin optim. Fluidificarea sângelui şi scăderea colesterolului evită ateroscleroza, tensiunea arterială şi apariţia unor afecţiuni cardiovasculare grave (infarct miocardic, trombozarea vaselor sanguine şi accidentele vasculare cerebrale).

În întregul organism, apa reduce aciditatea tuturor ţesuturilor, prevenind invaziile virusurilor şi ale bacteriilor.

Fiind componentul principal al creierului, apa constituie factorul primordial în desfăşurarea funcţiilor creierului şi ale sistemului nervos central, îndepărtând stări de oboseală, atacuri de panică, depresii, migrene, anxietate, insomnii şi stres. Cu rol de integrator între minte şi corp, apa stimulează producerea melatoninei, elimină durerile de cap şi păstrează memoria la vârste îna­intate.

La nivelul articulaţiilor, apa este un excelent lubrifiant, amorti­zând şocurile şi eliminând durerile reumatice, lombare şi artrozice (la genunchi, şolduri, glezne).

În curele de slăbire, supraponderalii găsesc în apă cel mai bun aliat, care reduce senzaţia de foame şi ajută la degradarea rapidă a excesului de materii organice din corp. Totodată, întreţine funcţionalitatea masei musculare, măreşte potenţialul de efort fizic şi intelectual, hidratează pielea, iar prin procesul de transpiraţie reglează temperatura corporală în funcţie de evoluţia factorilor externi.

În scopul menţinerii în organism a unui echilibru acido‑bazic, cu pH‑ul apropiat de cel al sângelui, este nevoie ca atât alimentele, cât şi apa consumată să contribuie la alcalinizarea fluidelor din corp. Astfel se va evita apariţia multor afecţiuni (hiperaciditate gastrică, ulcere gastrice, indigestii, diaree, cancere, hipertensiune, obezitate etc).

În condiţiile unei alimentaţii moderne, cu excese de produse animaliere şi zaharoase, a devenit foarte necesar consumul de apă alcalină, cu pH â 7,2‑8,4, care va anula acidifierea excesivă a organismului şi va putea neutraliza reziduurile acide din aparatul digestiv.

În prezent există câteva tipuri de aparate pentru alcalinizarea apei („Pi‑Mag“, „Orion“, „Aquarion“, „Purepro“), care acţionează fie prin trecerea apei obişnuite printr‑un ionizator, fie prin menţinerea apei în contact cu anumite roci, bogate în minerale alcalinizante (Mg, Ca, K, Na). Cea mai indicată este apa Pi, foarte apropiată de forma apei din organismul uman. Cercetările au demonstrat că apa Pi are proprietăţi antioxidante în blocarea radicalilor liberi şi acţionează benefic contra cancerului gastric şi cerebral, a leucemiei, a diabetului zaharat, a diareei cronice, a dermatitei şi a alopeciei. În mod special se prezintă efectele în reducerea tensiunii arteriale, reglarea ritmului cardiac, scăde­rea vâscozităţii sângelui, diminuarea efortului de pompare al inimii, mărirea imunităţii şi vindecarea unor boli respiratorii (gripă, răceală, infecţii, viroze). Faptul că în mediul alcalin nu se dezvoltă microorganismele arată importanţa apei alcaline în combaterea infecţiilor bacteriene.

Necesarul zilnic de apă

La recomandările nutriţioniştilor, ar fi absolut necesar să se consume zilnic intern 2‑2,5 litri de lichide (10‑12 pahare) dintre care 2‑4 pahare prin alimente şi 8‑10 pahare cu apă potabilă, cea mai bună băutură răcoritoare, cu gust bun şi fără reacţii adverse. Există chiar o formulă generală care stabileşte necesarul zilnic de apă prin relaţia: 30 x greutatea corporală (exprimat în ml).

O persoană cu greutatea de 70 de kilograme va trebui să consume 2,1 litri lichide pe zi, chiar dacă nu simte simptomul de sete. Un organism echilibrat are nevoie de un consum suficient de apă, care să compenseze pierderile zilnice prin transpiraţie, expiraţie, urină etc.

Dimineaţa se va lua un pahar cu apă în care se pun câteva picături de suc de lămâie, cu rol alcalinizant pentru clătirea stomacului şi pregătirea pentru activitatea din cursul zilei. În timpul mesei se evită lichidele prea reci sau prea calde, întrucât se blochează sucurile gastrice, producând indigestii şi ulcere. La necesarul zilnic de apă se ţine seamă şi de conţinutul de apă din fructele şi legumele consumate: 90% apă în căpşuni, 86% în caise, piersici, prune, portocale, 83% în mere, pere, cireşe, struguri, 96% în castraveţi, 93% în ridichi, varză, salată, spanac.

Atenţie la calitatea apei de băut!

Apa consumată trebuie să fie pură sub aspect microbiologic şi biochimic, pentru a contribui la echilibrul osmotic şi acido-bazic al sângelui.

În zonele cu agricultură intensivă în care se administrează cantităţi mari de îngrăşăminte chimice şi pesticide, este posibil ca aceste substanţe să ajungă până la nivelul stratului de apă freatică, de unde se preia prin reţeaua de canalizare. Excesul de săruri minerale ajunge la nivelul articulaţiilor, provocând poliartroze, în pereţii intestinali, dând dereglări abdominale, iar în rinichi formează calculi renali.

În mediul rural, apa din fântâni poate fi încărcată cu nitraţi şi nitriţi, în funcţie de amplasarea fântânii faţă de terenurile agricole fertilizate cu îngrăşăminte chimice, sau faţă de grajd, latrină, curtea cu animale etc.

În mediul urban, apa de la robinet provine de la o staţie de colectare a apelor curgătoare din apropiere. Pe traseu acestea se pot încărca cu diferiţi poluanţi şi substanţe toxice, inclusiv microparticule chimice, reziduuri animaliere, medicamente chimice şi exces de calcar care declanşează apariţia calculilor renali. Agenţii patogeni din apă (Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Pseudomonas, virusuri, paraziţi) pot declanşa multe afecţiuni digestive sau dermatologice.

Contra infecţiilor este frecvent utilizat clorul: pentru dezinfectarea apei din reţeaua de canalizare. Acesta este însă foarte dăunător în doze mari, întrucât generează hidrocarburi clorurate, cu potenţial cancerigen (gastric, colorectal şi de vezică urinară), mai ales la persoane în vârstă.

În unele localităţi urbane se practică dezinfectarea apelor potabile prin fluorizare (adaos de fluorură de sodiu), cu efecte dăunătoare întrucât fluorina, acumulată în corp, este foarte toxică şi provoacă dereglări ireparabile ale sistemului imunitar, osteoporoză şi carierea dinţilor.

În cazul când apa de la reţea este nesigură, va trebui să se utilizeze metode de purificare (distilare, osmoză inversă, deionizare) şi filtre de bună calitate, cu proprietăţi de purificare şi alcalinizare, sau fierbere timp de minimum 3‑5 minute, răcire, decantare sau filtrare, pentru a elimina reziduurile sedimentate, cu conţinut ridicat de nitraţi, ioni de Na, K, Ca şi metale grele.

În funcţie de sursa de origine, apa de la robinet poate fi dură (cu mult calciu şi magneziu), ce poate dăuna inimii, arterelor şi oaselor, sau apă moale, în care predomină sodiul, declanşator al multor afecţiuni cardiace şi renale.

Chiar şi apa îmbuteliată în flacoane de plastic poate dăuna sănătăţii, întrucât conţine o cantitate mare de bisfenol A, ce provoacă intoxicarea ficatului şi declanşarea unor afecţiuni cardiace şi diabetice.

De preferat este apa de izvor sau apa plată, extrasă din subteran de la mare adâncime, care nu a intrat în contact cu apele poluate de la suprafaţă.

Persoanele care preferă apa distilată îi pot îmbunătăţi gustul cu două linguri oţet de mere sau suc de lămâie la 4 litri apă, cu efecte benefice asupra digestiei.