Aplicarea terapeutică a polenului de albine

Apiterapeuticele sunt agenți naturali care conțin grupe de com­puși chimici cu acțiune și activitate enzimatică importantă. Com­poziția chimică a polenului de albine depinde de sursa plantei și de originea geografică, dar și de factori precum condițiile climatice, tipul de sol și activi­tățile albinelor.

Polenul este utilizat în tratamentul apiterapeutic, având acțiune antifungică, antimicrobiană, antivirală, antiinflamatorie, imunostimulatoare, analgezică local și de stimulare a vindecării arsurilor. În compoziția polenului de albine există aproximativ 250 de substanțe, inclusiv aminoacizi, lipide (trigliceride, fosfolipide), vitamine, macro și micro­nutrienți, precum și flavonoide. Grupul de plante din care se colectează numai polenul include macul, porumbul și lupinul, în timp ce de la alte plante melifere albinele colectează atât nectar, cât și polen.

Polenul este un produs vegetal destul de variat, bogat în substanțe biologic active: proteine, aminoacizi, carbohidrați, lipide și acizi grași, compuși fenolici, enzime și coenzime, vitamine și bioelemente. Acesta are o activitate hipolipidemică, scăzând conținutul de lipide totale plasmatice și trigliceridele. Polenul și extractele sale, în special cele liposolubile, sunt aplicate cu succes în condiții postinfarct, dar și în tulburări de circulație sistemică și hipertensiune arterială. Dozele mici de polen administrate persoanelor în vârstă permit îmbunătățirea fluxului sanguin cerebral. Toate acestea indică efectul antiaterosclerotic al consumului de polen, care protejează de bolile de inimă și atacurile cerebrale.

Și în procesul de detoxifiere polenul are un rol important, în mod special în cazul contaminării cu metale grele, gaze și praf industrial, precum şi medicamente (preparatele antireumatice, antiinflamatoare și antibiotice). Polenul este recomandat în boli inflamatorii acute și cronice, afecțiuni degenerative inițiale și hepatice colestatice. Este un supliment alimentar valoros, cu un conținut mare de vitamina C.

Proprietățile nutriționale ale polenului și ale proceselor metabolice de reglare sunt benefice în cazurile de lipsă a apetitului copiilor, întârzierea dezvoltării și malnutriția copiilor și adulților. Se recomandă administrarea de polen în perioada de recuperare, după intervenții chirurgicale, dar și pentru îmbunătă­țirea funcțiilor creierului, cum ar fi memoria, învățarea, înțelegerea, gândirea și capacitatea de concentrare și creșterea forțelor sistemului imunitar împotriva infecțiilor.

Extractele de polen au o activitate antibiotică destul de puternică, eficientă asupra agentului patogen pentru bacteriile Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeurgionsa și asupra ciupercilor, precum Candida albicans. Polenul are și o activitate antialergică şi, totodată, sigilează capilarele și îndepărtează edemele de origine cardiovasculară și renală. Utilizarea pe termen lung a polenului, chiar și în doze mici, permite îmbunătățirea treptată a dispoziției, restabilește dorința de a trăi și întărește organismul.

La adulţi, 20-40 g polen se aplică terapeutic în fiecare zi. Dacă o linguriță este de 7,5 g polen, o doză este de 3-5 lingurițe din acest produs pentru adulți și o linguriță-două pentru copii. Polenul se ia de obicei de trei ori pe zi, înainte de a mânca. Durata tratamentului este de până la trei luni, dar se poate repeta de două-patru ori pe an. Perioada cea mai potrivită pentru tratament este între iarnă și primăvară și între vară și toamnă. În general, o doză mai mică de polen este utilizată în terapia combinată, alături de alte medicamente, și în bolile cronice.

Pentru a putea fi digerate mai ușor, boabele de polen trebuie măcinate sau puse în apă caldă. Polenul măcinat poate fi amestecat cu multe produse, în proporție de la 1:1 la 1:4 - miere, unt, brânză de vaci, iaurt, dulcețuri. Polenul amestecat se ia în cantitate de o linguriță, de trei ori pe zi.