Aprecieri „colegiale“

Printre multe alte comedii, care distrează lumea de secole, Moličre a scris şi piesa "Femeile savante". De reţinut că un personaj din această piesă spune la un moment dat că "un prost învăţat este mai prost decât un prost ignorant". Această zicere îmi vine tot mai des în minte când privesc nenumăratele "talk-show"-uri în care se amestecă cele două categorii sus-citate. Dar nu despre asta aş dori să scriu acum, deoarece nu vreau să vă indispun, ci mai degrabă să evoc câteva din descoperirile efectuate de-a lungul secolelor, care au fost considerate iniţial ca mari prostii.

William Harvey, celebrul descoperitor al circulaţiei sanguine, când şi-a expus teoria privitoare la modul în care circulă sângele în organism (având inima ca o pompă centrală care trimite sângele arterial spre periferie şi primeşte sângele venos), a fost atât de desconsiderat de ceilalţi colegi medici, care au considerat-o o "bazaconie", încât medicul englez şi-a pierdut clientela.

Un alt mare medic britanic, Edward Jenner, a realizat vaccinarea antivariolică, punând astfel bazele imunologiei. Departe de a-i recunoaşte meritele, colegii, în epocă, l-au atacat, considerând o prostie descoperirea sa. Timpul a arătat însă că prostia era de cealaltă parte.

Medicul şi fizicianul italian Luigi Galvani a efectuat, pe broaşte, experienţe folosind curentul electric, care i-au permis să descopere nişte legi valabile şi astăzi. În schimb, colegii de la Universitatea din Bologna au considerat descoperirile lui o imensă prostie şi au mers până acolo încât l-au obligat să poarte o tichie de bufon, numindu-l "maestrul de dans al broaştelor".

De cealaltă parte a Atlanticului, în SUA, Horace Wells, un dentist, a observat că protoxidul de azot are capacitatea de a suprima durerea. Când a încercat să realizeze o anestezie cu acest gaz (numit şi "gaz ilariant"), în faţa medicilor din Boston, nu a reuşit, deoarece pacientul s-a trezit prea devreme şi a ţipat, încercând să sară de pe masa de operaţie. Medicii prezenţi au înregistrat totul drept şarlatanie, blamându-l pe Wells, care, în scurt timp, de supărare, şi-a pierdut minţile. Douăzeci de ani mai târziu, alţi îndrăzneţi au repetat cu succes acest tip de anestezie şi iată că protoxidul de azot se foloseşte şi în zilele noastre.

În anul 1781, la Academia Franceză, inginerul Jean-Pierre Blanchard a prezentat proiectul unui dirijabil. Prezentarea a fost considerată o absurditate, unul dintre membrii renumitei adunări pretinzând că "este absolut imposibil ca omul să se ridice în aer şi să zboare". Au trecut doar doi ani de la această scenă memorabilă şi fraţii Montgolfier au realizat primul aerostat cu care s-au ridicat în aer.

De altfel, la apariţia circulaţiei pe căile ferate, s-au înregistrat voci "savante" care susţineau că la viteza "uriaşă" a trenului (în acea vreme aproximativ 40 km/oră) oamenii vor fi atât de traumatizaţi încât vor face comoţii cerebrale.

Mai aproape de noi este de menţionat faptul că descoperirea originii bacteriene a unor afecţiuni gastrice (implicarea microbului Helicobacter pilori în producerea ulcerului gastric) a fost considerată mult timp o absurditate. Această "absurditate" a fost în anul 2006 onorată cu Premiul Nobel pentru descoperitorii ei, medicii australieni R. Warren şi B. J. Marshall.