Astmul şi sarcina

Femeile aflate la vârsta procreării, care suferă de astm bronşic, sunt, în general, speriate de ideea că medicaţia pe care trebuie să o primească va afecta fătul. De aici decurge o conduită greşită, şi anume reducerea dozelor medicamentelor antiastmatice din propria iniţiativă a pacientelor, acest lucru având ca urmare agravarea stării materne şi, implicit, a fătului.

Gravida bolnavă de astm trebuie să-şi facă frecvent vizite la medicul de profil, în vederea ajustării tratamentului şi asigurării unui control cât mai bun al bolii. Agravarea unui astm, fie alergic, fie intrinsec, duce la reducerea cantităţii de oxigen ce ajunge în sângele mamei şi, în consecinţă, la reducerea aportului de oxigen către făt. Ca urmare, acesta va înceta să crească şi va suferi o asfixie progresivă, odată cu agravarea stării materne. De aceea, este imperios necesar ca tratamentul să fie administrat conform dozelor recomandate de medic, astfel încât să se evite crizele de dispnee sau instalarea stării de rău astmatic.

Bine controlat cu tratament, astmul bronşic permite gravidelor bolnave ducerea sarcinii la termen, fără complicaţii. Naşterea prematură este, de cele mai multe ori, cauza unui tratament insuficient.

Medicamentele utilizate în tratamentul acestei afecţiuni fac parte din categoria B sau C de risc (nu s-au dovedit efecte teratogene la făt prin studii clinice, deşi s-au constatat unele modificări la studii pe animale, sau nu există studii clinice la subiecţi umani). Totuşi, observaţiile clinice pe sute de gravide astmatice, care au urmat tratament, nu au demonstrat efecte teratogene (n.r. - care să producă malformaţii la făt) sau alte efecte adverse la făt. Riscul este cu atât mai mic, cu cât boala a putut fi controlată doar cu medicamente administrate sub formă de aerosoli, evitându-se calea generală.

În concluzie, este în interesul mamei şi al copilului ca astmul să fie corect şi precoce tratat în timpul sarcinii, în aceste condiţii existând toate premisele ca gravida bolnavă să aibă un copil sănătos la termen.

Exerciţii de respiraţie, prin metoda Lamaze

Evoluţia bolii în timpul sarcinii este diferită de la o pacientă la alta. La aproximativ o treime din cazuri, boala se agravează, în acelaşi procent se produc îmbunătăţiri ale stării clinice şi, în restul de o treime, astmul este staţionar ca manifestări clinice şi control sub tratament.

Nu se cunosc cauzele acestui comportament diferit de la caz la caz, însă sunt suspectate refluxul gastro-esofagian, ca factor agravant, şi hipercortizolemia din sarcină, ca factor de ameliorare. Există variaţii individuale de evoluţie a bolii, dar şi a sarcinii, acesta fiind un argument suplimentar pentru o mai bună urmărire a gravidei şi o frecvenţă crescută a vizitelor la medicul internist.

În general, gravidele bine compensate prin tratament pot efectua exerciţii de respiraţie Lamaze, în raport şi cu modul de reacţie la aceste tehnici.

Urmaţi numai tratamente prescrise de medic!

Tratamentul se face cu bronhodilatatoare, care trebuie să fie prescrise de către medicul specialist în afecţiuni respiratorii, fiecărui caz în parte. Este, cu desăvârşire, interzisă autoadministrarea medicamentelor după scheme citite în reviste sau pe internet.

În scop profilactic, se va feri gravida de gripă, prin vaccinare, se va evita fumatul şi expunerea la substanţe volatile, ce pot declanşa crizele de tuse sau dispnee. În cazul în care există factori nocivi la locul de muncă, se va acorda concediu de risc maternal pe toată perioada sarcinii.

De asemenea, nu trebuiesc neglijate vizitele la obstetrician şi analizele uzuale de sarcină, acordând o mai mare atenţie urmăririi fătului în trimestrul doi (morfologie, greutate estimativă măsurată în dinamică, monitorizarea activităţii cardiace fetale, test nonstres, începând din trimestrul trei).

Supravegherea gravidei astmatice este o activitate medicală complexă, ce impune o bună comunicare şi colaborare între medici de diferite specialităţi, iar rezultatele sunt încurajatoare atunci când condiţiile acestea se întrunesc.