Atenție la consumul de pâine albă!

Regimul alimentar standard din întreaga lume a devenit, în prezent, una dintre cauzele principale ale declanşării multor afecţiuni cronice. Din păcate, sărăcia din unele ţări obligă să se mănânce tot mai mult şi mai nesănătos. Un exemplu relevant este chiar consumul de pâine albă, din care sunt îndepărtate complet tărâțele prin procese tot mai perfecţionate de măcinare şi cernere.

Pâinea se consumă, în prezent, la toate mesele principale din zi. Dar cele mai multe tipuri de pâine comercializate astăzi sunt cu totul diferite de pita pe care o mâncau bunicii noştri. Prin procese tot mai perfecţionate de măcinare şi cernere se îndepărtează complet tărâţele existente în embrionul şi coaja bobului de grâu. În tărâţă se găsesc proteine (prolamine, gluteine, lectine), aminoacizi esenţiali, vitamine (B1, B2, B6, E, A, PP), enzime, antioxidanţi, elemente minerale (Ca, Fe, Mg, P), celuloză şi fibre alimentare.

În făina albă rămân numai amidonul şi glutenul, substanţe bune pentru apretarea rufelor, dar nu ca alimente. Din făina albă sunt îndepărtaţi 17 compuşi, cei mai hrănitori din bobul de grâu, care sunt utilizaţi la furajarea animalelor. Prin eliminarea acestor substanţe bioactive şi a fibrelor, pâinea albă devine un „aliment gol”.

Aşa a apărut pâinea albă, din făină extrarafinată (000), din nefericire cea mai frecvent căutată de consumatori. La fabricarea pâinii albe, unii brutari mai adaugă o serie de compuşi sintetici pentru diversificare, albire şi conservare, diferiţi aditivi chimici, coloranţi sintetici (E-150), conservanţi, acid citric (E-330), arome, esenţe termostabile, dintre care unele sunt dăunătoare sănătăţii pe termen lung. Pentru albire şi conservare se folosesc propilenglicolul şi dioxidul de clor, pentru uşurarea frământării se adaugă agenţi emulsionabili (acid diacetiltartaric şi sulfat de calciu), ca substanţe de îngroşare se adaugă gumă arabică şi gumă xantan (E-415), iar pentru aspectul alb şi pufos al pâinii este utilizat alloxanul, o substanţă toxică ce distruge celulele beta din pancreas, favorizând declanşarea diabetului zaharat. Efecte periculoase are şi acidul fitic, un antinutrient care leagă mineralele (Ca, Fe, Zn) şi împiedică absorbţia lor de către organism.

Cei care introduc bromatul de potasiu nu ştiu că este un oxidant puternic, considerat de Agenţia Internaţională de Oncologie drept o substanţă cancerigenă, declanşând mai ales cancere gastrice şi de colon. În faza finală de preparare a aluatului se mai adaugă sorbitan monosaturat, un agent antisărare. În unele produse de patiserie (aluatul pentru pizza, biscuiţi, paste, chifle) se adaugă L-cisteină, un aminoacid esenţial, de provenienţă chineză, care se extrage din pene, coarne de bovine, păr uman şi produse petroliere.
Mult mai dăunătoare sunt alimentele preparate din făină albă, prăjite în grăsimi (animale sau vegetale) cum sunt gogoşile, clătitele şi cartofii prăjiţi, care nu pot fi metabolizate de sucurile digestive, ducând la indigestii, balonări şi halenă.

Implicaţiile consumului permanent de pâine albă constau din declanşarea unor afecţiuni maladive destul de grave:
- amidonul din făină mărește nivelul de zahăr din sânge, provocând diabetul zaharat de tip 2;
- glutenul favorizează instalarea bolii celiace, iar la persoanele cu intoleranţă la gluten provoacă dureri abdominale acute, balonări, constipaţie, senzaţie de oboseală, uneori chiar schizofrenie şi ataxie cerebeloasă;
- la consumatorii de cantităţi mari de pâine are loc transformarea glucozei în grăsimi, mărind pericolul obezităţii;
- glucoza este materia primă pentru sinteza trigliceridelor şi a colesterolului rău (LDL) din sânge, cu riscul formării plăcilor de colesterol pe pereţii interiori ai vaselor sanguine şi dezvoltarea bolilor cardiovasculare (atero­scleroză, hipertensiune arterială, infarct miocardic, tromboze etc);
- prin combinarea zahărului din sânge cu proteinele apare procesul de glicozilare la nivel celular, cu consecinţe în grăbirea îmbătrânirii premature;
- lipsa de fibre din pâinea albă produce dereglări majore pe tractul digestiv, mai ales la nivelul intestinelor, digestia este lentă, cu pericolul constipaţiilor frecvente şi chiar a cancerului de colon;
- sângele se acidifică şi este posibilă formarea pietrelor la vezica biliară, cu consecinţe grave asupra circulaţiei fierei, de la ficat spre duoden;
- multă atenţie trebuie acordată sării în exces din unele sortimente de pâine, care acţionează prin creşterea presiunii sanguine, favorizarea hipertensiunii, apariţia diabetului, a litiazei renale, a cancerului şi a osteoporozei la femei.

La temperatura de coacere a pâinii, de 200-250º C, iau naştere unele componente noi, care dau gustul caracteristic al pâinii calde. Chiar dacă gustul este plăcut, nu este indicat să se consume pâinea caldă, abia scoasă din cuptor, întrucât în procesul coacerii se formează unele toxine volatile care dispar în aproximativ 24 de ore. Cât despre persoanele care spun că au mâncat o pâine caldă la masă, este bine să știe că cele 12 felii dintr-o pâine conţin peste 1.000 de calorii, devenind o adevărată „bombă calorică”. Prin învechire, se îmbunătăţesc calităţile pâinii. De asemenea, nu este recomandată nici pâinea cu seminţe nemăcinate, care poate leza epiteliul stomacal şi intestinal.