Atenţie la greutate!

Ca profesor senior, sunt, de regulă, invitat de către foştii studenţi la reuniunile de 10, 20 sau mai mulţi ani de la absolvirea universităţii. Ceea ce frapează, în primul rând, este că, odată cu trecerea anilor, formele majorităţii acestora devin tot mai "rotunjite". Din păcate, acest lucru nu se întâmplă numai medicilor, ci este o caracteristică a întregii populaţii.

Dacă este să dăm crezare statisticilor, prevalenţa obezităţii la populaţia adultă din România este de 37%, procent în care se includ peste 4 milioane de pacienţi obezi netrataţi.

Obezitatea este o stare patologică (sau fiziologică cu potenţial patologic) cu multiple cauze şi care se exprimă printr-o creştere anormală de grăsime la nivelul ţesuturilor. În funcţie de criteriile de apreciere, care implică raportul dintre greutate şi înălţime, se vorbeşte despre supraponderali şi obezi (obezitatea fiind de trei grade). O altă abordare împarte obezitatea în două tipuri:

- tipul periferic, în care grăsimea se depune în special în ţesutul subcutanat;

- tipul visceral, în care grăsimea se depune în jurul organelor. Aceasta este o obezitate mai gravă, deoarece creşte semnificativ riscul de diabet de tip II, de boli cardiovasculare sau de cancer.

Între cauzele obezităţii (care, iată, ne-au situat pe locul III în Europa) sunt implicate consumul unor alimente în exces, sedentarismul şi stilul de viaţă nesănătos (de exemplu, mâncare de tip fast-food). Fără îndoială, există şi cauze genetice (se apreciază că acestea ar fi responsabile de obezitate în aproximativ 50% din cazuri).

Ceea ce este îngrijorător este faptul că obezitatea se manifestă din ce în ce mai frecvent şi la copii. Conform datelor oferite de Asociaţia Naţională de Endocrinologie Clinică, aproximativ 20% dintre copii sunt obezi, fiind predispuşi la un debut precoce al unor maladii, cum sunt infarctul de miocard, hipertensiunea şi diabetul.

Obezitatea este apreciată printr-o valoare numită indice de masă corporală. Indicele normal este cuprins între 18-25, iar când valorile trec în intervalul 25-30 persoana este considerată supraponderală. Dacă indicele depăşeşte valoarea de 30, se consideră diagnostic de obezitate (tip I între 30-35, tip II 35-40 şi tip III peste 40).

Cercetări recente efectuate la Universitatea din Boston - SUA pe un grup aproximativ de 300 de persoane au arătat existenţa unei relaţii dintre indicele de masă corporală şi volumul creierului. Studiul a arătat că obezitatea se asociază cu un volum mai mic al creierului, relaţie mai semnificativă la subiecţii de vărsta a II-a şi a III-a. Tot din acest studiu reiese că obezitatea viscerală creşte riscul de apariţie a demenţei şi a maladiei Alzheimer.

Referitor la prevenirea şi tratamentul obezităţii voi menţiona doar câteva principii:

- o educaţie corectă a copiilor: ar trebui să se evite folosirea dulciurilor ca element de recompensare, deoarece aceasta va determina mai târziu un consum excesiv;

- se va face o educaţie adecvată pentru o nutriţie corectă, fără exces de alcool;

- se va da atenţie activităţii fizice la toate vârstele;

- se vor trata bolile care pot să determine obezitatea.

În privinţa tratamentului este de menţionat că dietele hipocalorice (şi acelea care promit slăbiri drastice în timp scurt) stresează organismul şi au şanse minime de reuşită în timp. Studii efectuate pe obezi care au pierdut în şase luni de tratament intensiv aproximativ o treime din greutatea iniţială au arătat că numai 5% şi-au păstrat această greutate după zece ani, toţi ceilalţi revenid la diferite grade de obezitate. Nici metodele chirurgicale nu pot garanta, în timp, păstrarea greutăţii, deşi pe termen scurt rezultatele pot fi spectaculoase.

Întrucât de multe ori obezitatea este legată de aspectele stresante ale existenţei, se consideră că este strict necesar şi un tratament psihiatric adecvat.