Atenţie la igiena bolnavilor cronic

Ceea ce trebuie să conştientizăm cu toţii este faptul că fiecare poate şi trebuie să participe activ la păstrarea unui climat sănătos, să-i ajute şi să-i îndrume pe cei bolnavi, pentru că în joc, până la urmă, este sănătatea tuturor.

De exemplu, într-un focar de tuberculoză cel care este bolnav tuşeşte mult şi împrăştie microbii în jur, astfel că persoanele care locuiesc acolo se pot îmbolnăvi. În acest caz, bolnavul trebuie să se adreseze cât mai repede medicului, iar familia sau colectivitatea în care trăieşte trebuie să-l ajute să-şi facă în tihnă tratamentul. În felul acesta toţi au de câştigat.

De cele mai multe ori cel ce tuşeşte se fereşte să-şi declare boala, pentru a nu lăsa rosturile casei sau locul de muncă de izbelişte. Familia se face că nu observă pentru a nu-l face de ruşine, iar dacă s-a instituit tratamentul antituberculos aceasta nu se implică, rămânând în sarcina medicului de familie să vină să-i dea medicamentele şi să-l supravegheze. Uneori bolnavii nu urmează tratamentul şi nu merg la controalele periodice, chiar având complicitatea familiei. Aceste situaţii sunt cauzate de lipsa educaţiei sanitare şi a înţelegerii corecte a urmărilor ce apasă asupra bolnavului şi a celor din jur. De asemenea, din cauza falsei rezerve a membrilor familiei, a colegilor de muncă sau a vecinilor, cei contagioşi pot împrăştia boala, făcând alte persoane să sufere zeci de ani şi schimbându-le chiar cursul vieţii.

Ce trebuie să facă un bolnav de tuberculoză activ?

- trebuie să ştie că microbul se transmite tuşind, scuipând, strănutând şi trebuie să evite aceste căi de propagare a bolii;

- este indicat să se retragă într-o cameră separată, cu lucrurile de utilizare personală şi să nu intre în contact cu ceilalţi membri ai familiei, atâta timp cât durează tratamentul de sterilizare;

- în al treilea rând trebuie să facă în mod corect tratamentul impus, ţinând legătura cu cadrele medicale de specialitate.

Toate aceste condiţii minime trebuie riguros respectate, pe lângă altele, ce ţin de alimentaţie, supraveghere medicală de specialitate, asistenţă socială permanentă, care poate fi asigurată în sanatoriile sau în spitalele de profil. Prejudecata unor bolnavi şi indiferenţa celor din jur, că la spital sau la sanatoriu nu este bine, face ca mulţi suferinzi cu condiţii materiale foarte modeste sau cu risc de agravare a bolii să evite sau să neglijeze aceste posibilităţi de însănătoşire

Tot aşa se întâmplă şi într-un focar de hepatită, când un bolnav cronic nu respectă normele de igienă, ştiut fiind că hepatita se transmite pe cale digestivă, alimentele fiind contaminate de mâinile murdare sau de vasele nedezinfectate. Şi în astfel de focare cei din jur nu prezintă o atitudine corectă. De exemplu, într-un bloc de locuinţe câţiva vecini îşi aruncă gunoiul menajer pe geam sau îl lasă pe lângă pereţii blocului, mai ales în zilele călduroase de vară.

Orice focar de boală constituie un potenţial pericol pentru comunitate.

De aceea, bolnavii contagioşi nu trebuie să ne fie indiferenţi. Ei trebuie ajutaţi să urmeze cu stricteţe tratamentul şi să respecte regulile de igienă.