Avantajele unei alimentaţii corecte

Alimentaţia trebuie astfel concepută, încât să îndeplinească câteva condiţii. În primul rând, trebuie să asigure o creştere şi o nutriţie corespunzătoare. În acest sens, o importanţă deosebită o are alimentaţia în primii ani ai vieţii. Pentru organele care nu se regenerează, creşterea urmează trei stadii: stadiul iniţial de multiplicare celulară (hiperplazia); stadiul asocierii hiperplaziei cu mărirea de volum a celulelor (hipertrofia) şi stadiul în care creşterea se face exclusiv pe seama hipertrofiei.

O alimentaţie insuficientă în primii ani de viaţă înseamnă o dezvoltare fizică necorespunzătoare. Aceasta explică de ce generaţia actuală (hrănită mai bine) prezintă un spor de înălţime şi greutate faţă de generaţiile anterioare. Deşi este îndoielnic beneficiul unei dezvoltări fizice maxime (adeseori inestetice), idealul de frumuseţe presupune anumiţi parametri fizici, de obicei peste media atinsă în prezent. O alimentaţie excesivă în primii ani ai vieţii poate determina, printre altele, o multiplicare exagerată a celulelor adipoase, realizând obezitatea la copil sau germenele obezităţii la adult.

O altă condiţie a unei alimentaţii adecvate este aceea de a asigura o activitate fizică şi intelectuală normală. Evident, o alimentaţie insuficientă scade randamentul fizic şi, într-o oarecare măsură, pe cel intelectual.

De asemenea, o altă condiţie este aceea de a asigura o stare de sănătate bună. Trebuie avute în vedere nu numai consecinţele dezechilibrelor nutriţionale majore (obezitatea, dislipidemii, denutriţie, avitaminozele), dar şi cele minore (avitaminoze fruste, colonul iritabil, diverticuloza intestinală), deseori trecute cu vederea sau privite ca fără o relaţie certă cu modul de alimentaţie.

Diete diversificate, în funcţie de structura individuală

Tradiţia alimentară a unei populaţii, sedimentată în raport cu condiţiile de mediu (climă, relief) şi de viaţă (gradul de activitate fizică), poate să explice unele diferenţe în necesarul de principii nutritive, care, totuşi, nu poate varia foarte mult de la o populaţie la alta.

Un lucru care trebuie subliniat este acela că, în anumite limite, o stare de nutriţie similară trebuie asigurată prin diete prezentând diferenţe marcante între ele, mai ales în ceea ce priveşte „calitatea“ alimentelor folosite. De altfel, nu ne putem imagina compoziţia unei diete ideale, care să poată corespunde tuturor indivizilor. Probabil că aceasta nici nu există. Fiecare individ are o structură morfofuncţională specifică, un temperament caracteristic, o anumită dinamică fizică, care, fără îndoială, reclamă unele particularităţi de regim alimentar, care în mod obişnuit nu sunt luate în consideraţie.

Alimentaţia corectă previne deficitele nutriţionale

Mii de ani, alimentaţia omului a fost dictată de instinct şi de disponibilitatea de produse alimentare. Principala preocupare a omului primitiv era cea de procurare a hranei, canalizată pentru satisfacerea senzaţiei de foame cu un aliment cât mai plăcut la gust. În epoca modernă situaţia s-a schimbat. Disponibilitatea de alimente este corespunzătoare, iar în unele ţări excesivă. Mai puţin de jumătate din aportul de alimente este reprezentat de produse naturale, neprelucrate (fructe, legume, cereale, lapte, carne, ouă). Cele mai multe alimente sunt prelucrate industrial (derivate din lapte, derivate din carne, derivate rezultate din prelucrarea cerealelor, conservarea legumelor şi fructelor, zahărul şi produse zaharoase). Compoziţia acestora din urmă este diferită sau foarte diferită de produsul de la care s-a pornit. Alimentele disponibile în prezent au fost realizate ştiinţific, obţinându-se anumiţi parametri nutriţionali şi organoleptici, vizând în primul rând asigurarea unor calităţi care să promoveze un consum mai mare. În aceste condiţii, evident, alimentaţia trebuie să fie bazată pe criterii ştiinţifice, la fel de precise, iar nerespectarea lor este susceptibilă de apariţia unor tulburări nutriţionale, fie prin deficit, fie prin exces.