Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Bananele, un mineralizant de excepţie
În fitoterapie, bananele sunt utilizate pentru efectele purgative, laxative, hidratante, diuretice, emoliente, vitaminizante, antiscorbutice, afrodisiace. De asemenea, bananele au o foarte mare valoare nutritivă şi sunt recomandate în anemie, subnutriţie şi rahitism, mai ales la copiii în creştere.
Bananele, cu proprietăţi cunoscute de sute de ani, pot fi considerate ca o hrană ideală pentru toate vârstele. Acestea trebuie consumate când se coc pe cale naturală, fără a fi înnegrite, fiind perfect digerabile. Dacă maturarea se face artificial, la temperaturi ridicate, bananele devin greu digerabile. Analizele arată că un kg de banane conţine 350 g coajă şi 650 g pulpă proaspătă, în care se află glucide (22%), proteine (5%), lipide, fibre dietetice, beta-caroten, vitamina (B6, C, E, acid folic) şi săruri minerale, îndeosebi potasiu, precum şi Mg, Ca, Fe, P, Zn, Cu. În ceea ce priveşte conţinutul în glucide, se înregistrează creşteri semnificative în timpul coacerii. La nivelul aparatului digestiv, intervine în gastro-enterite cronice, în combaterea crizelor de ulcer, diaree, dizenterie, viermi intestinali, intoxicaţii cu opiu şi în calmarea durerilor abdominale. În afecţiunile respiratorii, bananele au efecte favorabile în bronşite, traheite şi laringite. Asupra sistemului nervos acţionează cu rezultate bune în caz de astenie nervoasă, surmenaj intelectual şi disfuncţii de natură nervoasă (isterie, epilepsie). Forme de utilizare Consumul zilnic de banane sau de banane luate în amestec cu miere de albine reprezintă un aliment tonic şi mineralizant, recomandat persoanelor anemice, astenice şi depresive, celor care depun eforturi fizice şi intelectuale mari, copiilor aflaţi în perioada de creştere şi vârstnicilor cu tendinţă accentuată de decalcifiere. În plus, bananele sunt recomandate celor suferinzi de ulcer gastric şi duodenal, pentru a obţine o acţiune calmantă asupra mucoasei stomacale şi intestinale. Efecte superioare se obţin cu un preparat dintr-o banană, o lingură de grâu încolţit şi o lingură de melasă. Având un conţinut ridicat în glucide solubile, bananele sunt recomandate sportivilor, dar cu restricţii în cazul persoanelor cu valori ridicate ale glicemiei şi colesterolului din sânge şi persoanelor care ţin cură de slăbire. De remarcat că bananele verzi, necoapte, sunt hipoglicemiante. În combinaţie cu iaurtul, luate în părţi egale, prezintă bune efecte purgative. Sucul rezultat din presarea rădăcinilor de bananier se recomandă în retenţie urinară (anurie). Florile fierte sunt recomandate în diabet zaharat. În tratamente externe, o banană bine coaptă, sănătoasă, zdrobită şi amestecată cu o lingură de miere fluidă şi 10 picături de zeamă de lămâie, este eficientă pentru tenurile uscate, ofilite şi ridate. Amestecată cu iaurt, se poate aplica pe faţă, în caz de mâncărimi. Banana zdrobită şi amestecată cu smântână proaspătă sau gălbenuş de ou se aplică pe tenurile uscate. Dacă se amestecă cu suc de lămâie, de portocale sau de mandarine, se foloseşte pentru tenurile grase. Laptele demachiant, pentru tenuri uscate, arsuri solare şi degerături, se prepară dintr-o banană bine coaptă, zdrobită cu mixerul, la care se adaugă un pahar de vin alb, lapte şi o linguriţă de ulei de măsline.