Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Bibe in pace
Cuvintele de mai sus formează textul unei inscripţii găsite în catacombele Romei, unde se adăposteau primele comunităţi creştine şi se traduce „bea în pace”. Acţiunea de calmare a durerilor datorate alcoolului este astăzi binecunoscută. La aceasta se adaugă acţiunea euforizantă, hipnotică, dar şi efectele nefaste cauzate de consumul excesiv. Este însă interesant de reamintit cum s-a asociat în timp alcoolul, sub diferitele sale „prezentări“ (bere, vin, spirtoase etc.), vieţii oamenilor.
Am ales, pentru dumneavoastră, cele două băuturi mai frecvent consumate: berea şi vinul. Iată câteva repere istorice: - la celţi, berea reprezenta băutura dătătoare de nemurire a războinicilor, fiind consumată în cantităţi mari de către clasa războinică, constituind „băutura autorităţii recunoscute“; - în Mesopotamia de Sud se fabricau 16 sorturi diferite de bere şi toţi locuitorii primeau 2-5 l de bere după locul ocupat pe scara socială; - chinezii, încă din mileniul al doilea î.Hr., preparau o bere numită kiu; - în Africa Centrală se prepară o bere de banane numită „pompe“, considerată dătătoare de nemurire şi utilizată de războinicii din triburile tutsi; - în America Ecuatorială, berea se prepara din porumb sau din manioc şi era utilizată în ritualuri, fiind uneori singurul aliment al bătrânilor; - în vechiul Egipt, berea era o băutură naţională apreciată de oameni şi de zei, considerându-se că asigură nemurirea; - până la venirea romanilor, galii, germanii şi celţii consumau numai bere. După Posidonius (134-51 î.e.n.), celţii preparau o bere din grâu şi miere numită „alo“, strămoşul băuturii engleze de astăzi, denumită „ale“; - vechile triburi germanice consumau un echivalent al berii, o băutură cu gust aspru denumită „peor“; - în lumea germanică, prepararea berii, făcea parte dintre sarcinile femeilor din clasele înstărite; - în Evul Mediu, mănăstirile şi burgurile posedau berării, astfel că în 1653 oraşul Freiburg avea 12 berării ! - în Franţa şi Anglia, berea făcută în casă era băutura populară, în timp ce nobilimea şi Curtea se delectau cu vin. Dar, despre vin, săptămâna viitoare.