Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Bibe in pace

Bibe in pace

Un articol de: Ostin Mungiu - 28 Aug, 2007

Cuvintele de mai sus formează textul unei inscripţii găsite în catacombele Romei, unde se adăposteau primele comunităţi creştine şi se traduce „bea în pace”. Acţiunea de calmare a durerilor datorate alcoolului este astăzi binecunoscută. La aceasta se adaugă acţiunea euforizantă, hipnotică, dar şi efectele nefaste cauzate de consumul excesiv. Este însă interesant de reamintit cum s-a asociat în timp alcoolul, sub diferitele sale „prezentări“ (bere, vin, spirtoase etc.), vieţii oamenilor.

Am ales, pentru dumneavoastră, cele două băuturi mai frecvent consumate: berea şi vinul. Iată câteva repere istorice:

- la celţi, berea reprezenta băutura dătătoare de nemurire a războinicilor, fiind consumată în cantităţi mari de către clasa războinică, constituind „băutura autorităţii recunoscute“;

- în Mesopotamia de Sud se fabricau 16 sorturi diferite de bere şi toţi locuitorii primeau 2-5 l de bere după locul ocupat pe scara socială;

- chinezii, încă din mileniul al doilea î.Hr., preparau o bere numită kiu;

- în Africa Centrală se prepară o bere de banane numită „pompe“, considerată dătătoare de nemurire şi utilizată de războinicii din triburile tutsi;

- în America Ecuatorială, berea se prepara din porumb sau din manioc şi era utilizată în ritualuri, fiind uneori singurul aliment al bătrânilor;

- în vechiul Egipt, berea era o băutură naţională apreciată de oameni şi de zei, considerându-se că asigură nemurirea;

- până la venirea romanilor, galii, germanii şi celţii consumau numai bere. După Posidonius (134-51 î.e.n.), celţii preparau o bere din grâu şi miere numită „alo“, strămoşul băuturii engleze de astăzi, denumită „ale“;

- vechile triburi germanice consumau un echivalent al berii, o băutură cu gust aspru denumită „peor“;

- în lumea germanică, prepararea berii, făcea parte dintre sarcinile femeilor din clasele înstărite;

- în Evul Mediu, mănăstirile şi burgurile posedau berării, astfel că în 1653 oraşul Freiburg avea 12 berării !

- în Franţa şi Anglia, berea făcută în casă era băutura populară, în timp ce nobilimea şi Curtea se delectau cu vin.

Dar, despre vin, săptămâna viitoare.