Boala Alzheimer, cea mai gravă maladie a memoriei

Boala Alzheimer (B.A.) a fost descoperită de medicul Alois Alzheimer în anul 1906, dar mult timp a fost confundată cu diferite tipuri de demenţă. Este cunoscut că demenţa reprezintă o tulburare psihiatrică, pe substrat organic, determinată de o multitudine de cauze, care duc la scăderea generală şi progresivă a activităţii psihice, inclusiv la declinul treptat al funcţiilor intelectuale. Din totalul manifestărilor de demenţă, se apreciază că 60-70% vor evolua spre boala Alzheimer, la început în formă presenilă (aproximativ 6 luni), şi apoi în formă senilă de lungă durată şi cu simptome tot mai severe.

Boala Alzheimer este considerată cea mai gravă maladie a memoriei. A fost identificată în toate zonele geografice ale globului. Pe plan mondial există, în prezent, circa 18 milioane de bolnavi în stare avansată şi se prevede că, în anul 2025, se va atinge numărul de 34 de milioane de bolnavi, creşterea fiind mai rapidă în rândul ţărilor aflate în curs de dezvoltare. Deşi creşterea duratei de viaţă a omenirii a înregistrat progrese importante, nu aceeaşi situaţie există în domeniul dezvoltării capacităţii fiziologice şi neurologice, din cauza unor patologii specifice vârstei înaintate.

Boala afectează 14% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 65-74 de ani şi creşte la 20-40% la vârste de peste 80 de ani, mai frecvent la sexul feminin. În viitor, cazuistica numerică poate înregistra o creştere vizibilă, odată cu tendinţa de îmbătrânire a populaţiei globului, în urma creşterii duratei de viaţă.

O atenţie deosebită se acordă acestei boli în Statele Unite, unde există peste 4 milioane de oameni atinşi de boala Alzheimer, în diferite stadii de evoluţie, astfel că afecţiunea a devenit a 4-a cauză de deces la adulţi, după bolile de inimă, cancere şi accidente vasculare. În România, nu există o statistică precisă asupra extinderii bolii, dar se apreciază că sunt atinse de Alzheimer circa 6% din persoanele cu vârste de peste 65 de ani.

De ce apare boala?

Factorii favorizanţi ai bolii sunt atât ereditari, cât şi neereditari. Ca factor ereditar major este luată în consideraţie moştenirea capacităţii de memorare, trasmisă printr-o genă (5-Th-2a), cu varianta dominantă „bună“ şi cu variantă recesivă „rea“, între aceste variante fiind luată în considerare şi prezenţa unui anumit aminoacid. Moştenind varianta „rea“ a genei, descendentul riscă să capete Boala Alzheimer în proporţie de 50%, rolul de transmitere ereditară revenind cromozomilor 19, 21 şi 14. Riscul evoluţiei bolii depinde de vârsta persoanei, ajungând, în medie, la:

- 1% la vârste între 65-74 de ani;

- 7% la vârste între 75- 84 de ani;

- 25% la vârste peste 85 de ani.

Trebuie să subliniem că apariţia bolii nu se corelează, în mod obligatoriu, cu procesul normal de îmbătrânire. S-a constatat că, în unele cazuri, boala se instalează chiar în jurul vârstei de 40 de ani, în timp ce multe persoane cu vârste peste 90 de ani nu manifestă nici măcar semnele incipiente ale bolii.

Factorii neereditari care favorizează îmbolnăvirea sunt legaţi, în primul rând, de degradarea substratului cerebral prin traumatisme cranio-cerebrale, cu leziuni majore, intoxicaţii cronice cu pesticide şi fertilizanţi chimici şi infecţii virotice la nivelul neuronilor din ţesutul cerebral (ex. virusul herpesului simplex). Persoanele de peste 40 de ani, atinse de sindromul Down şi Parkinson, prezintă primele deteriorări ale celulelor creierului, care pot evolua spre fazele incipiente ale bolii. La acestea se adaugă şi alţi factori deosebit de importanţi, cum sunt: consumul în exces de alcool şi cafea, precum şi consumul accidental de produse cu conţinut ridicat în aluminiu, existent în apa potabilă, în unele preparate alimentare, mai ales acide sau afumate, în cosmetice şi chiar în unele medicamente de sinteză. Nu lipsită de importanţă este ateroscleroza avansată, care reduce capacitatea de concentrare a minţii, ca urmare a irigării sanguine deficitare şi a oxigenării insuficiente la nivel cerebral. Această afecţiune este corelată cu procentul ridicat de colesterol şi de homocisteină din sânge.

Măsuri de prevenire a bolii Alzheimer

Cercetătorii din New York au scanat creierul a 40 de voluntari şi au constatat că tulburările de memorie s-ar datora reducerii metabolismului glucozei, chiar în zona cerebrală în care se instalează boala Alzheimer, respectiv în cortexul entorhinal. În general, se acceptă că activitatea intelectuală, fără abuz şi surmenaj, poate reduce cu până la 30% riscul apariţiei Bolii Alzheimer, prin stimularea activităţii cerebrale, recomandându-se continuarea cercetărilor ştiinţifice (unde este cazul), lectură de cărţi şi ziare, pictură şi sculptură, vizionări TV şi jocuri de societate. De altfel, persoanele cu o şcolarizare redusă, sub 6 ani, fără preocupări ulterioare de instruire, prezintă un risc sporit de a se îmbolnăvi. Riscul creşte şi la persoanele cu activităţi profesionale strict limitate, mai ales acelea în care predomină mişcări mecanice ale mâinilor.

Simptomele şi evoluţia afecţiunii

În fazele iniţiale sunt pierdute din memorie informaţiile recente. Treptat, are loc o accelerare a procesului de îmbătrânire a creierului prin alterarea progresivă, profundă şi ireversibilă a funcţiilor mentale, a comportamentului social, pierderea autonomiei, a personalităţii, a judecăţii şi a raţionamentului. În această fază de demenţă degenerativă accentuată, cu evoluţie timp de aproximativ 8-10 ani, celulele creierului dispar, treptat şi sunt înlocuite cu plăci dense, în forme neregulate, plasate la nivelul stratului cortical, mai ales în lobul temporal mijlociu. Aceste plăci conţin o proteină dăunătoare (beta-amiloid) implicată în degenerarea neuro-transmiţătorilor cerebrali (ex. acetilcolina), paralel cu scăderea, treptată, a cantităţii de somatostatină.

Explicarea genetică a acestor degenerări demonstrează că, după vârsta de 40 de ani, începe degradarea a aproximativ 40 de gene, unele dintre ele având rol important în procesul de memorare şi comunicare.

În faza senilă a bolii se deteriorizează memoria tuturor amintirilor, atât recente, cât şi vechi şi apar confuzii, dezorientări, tulburări delirante şi sindromul demenţial al depresiei.

Tratamente naturiste recomandate

Tratamentele Bolii Alzheimer sunt greu de aplicat, întrucât nici până astăzi nu există criterii de mare exactitate pentru diagnosticare. Este necesară o biopsie cerebrală, completată cu studiul unor markeri neurobiologici. Recent, a fost elaborată o metodă perfecţionată de diagnosticare precoce a Bolii Alzheimer, folosind testul Sym-Path, descoperit în Canada, de Andree Roberge, prin determinarea cantitativă a unei proteine care este secretată de sistemul nervos simpatico, în condiţii de stres cronic. Metoda este cu atât mai necesară cu cât se constată îmbătrânirea populaţiei, atât pe glob, cât şi în ţara noastră.

Fitoterapia recomandă reţete cu plante care stimulează activitatea cerebrală şi protejează organismul împotriva Bolii Alzheimer:

- decoct din 40 g frunze uscate de Gingko biloba la un litru apă; se fierbe la foc mic timp de o oră, într-un recipient închis şi se beau 3 căni pe zi, având efecte protectoare la nivelul celulelor neuro-senzoriale ale creierului şi în cazul îmbătrânirii premature a creierului;

- infuzie din 5-10 g frunze uscate de saschiu, la 500 ml apă clocotită; se infuzează 10 minute şi se beau 2-3 ceşti pe zi. Conţinutul ridicat de vincamină are efecte de stimulare a facultăţilor mentale, de mărire a debitului sanguin prin capilarele cerebrale şi de oxigenare a ţesuturilor irigate cu sânge;

- infuzie din ceai verde, cu acţiune benefică în tratarea maladiei Alzheimer, având efect în reducerea conţinutului de beta-amiloid, care generează plăcile senile;

- decoct din amestec de 20 g frunze uscate de Gingko, 20 g frunze uscate de saschiu la un litru de apă rece; se fierbe 30 minute, se infuzează 15 minute şi se beau 2-3 căni pe zi pentru stimularea funcţiilor memoriei degradate;

- macerat dintr-o lingură de frunze, flori, fructe de păducel la 250 ml apă rece, care se lasă acoperit timp de 12 ore; se beau două căni pe zi în cazuri mai simple de uitare şi lapsus;

Reţeta autorului: bănuţi, Gingko, saschiu, rozmarin, busuioc, cicoare şi salvie, cu adaos de Bitter suedez (o linguriţă la cană). Apiterapia recomandă un preparat din miere de albine, propolis şi polen, în amestec cu fructe de cătină albă.

O cură de două luni cu sucuri şi crudităţi întăreşte memoria

Atât persoanele suferinde, cât şi cele sănătoase trebuie să ştie că, din toate componentele organismului, creierul este cel mai mare „gurmand“, necesitând o mare cantitate de energie pentru materia cenuşie în care lucrează, fără întrerupere, peste 100 de miliarde de celule nervoase, fiecare celulă fiind legată de alţi 10.000 de neuroni. În fiecare secundă, creierul bine hrănit primeşte sau transmite milioane de informaţii sau mesaje. Deşi creierul cântăreşte numai 2-3% din greutatea corpului, consumă circa 20% din energia înmagazinată zilnic prin alimentaţie. Aceasta determină o legătură strânsă între capacitatea de gândire şi cantitatea sau calitatea alimentelor ingerate.

Un meniu dedicat întăririi memoriei, a puterii de concentrare şi creativităţii, implică o cură de sucuri şi crudităţi timp de două luni, din care să nu lipsească sucul de morcov (150 ml de 3 ori pe zi, cu 10 minute înainte de mese), sucul de mere (200 ml de 2 ori pe zi, la orele 10 şi 16) şi sucul de portocale (minim o jumătate de pahar zilnic). Aceste sucuri acţionează în reducerea riscului atacurilor cerebrale şi al tensiunilor intelectuale, ca urmare a conţinutului ridicat în vitamine (mai ales C).

În funcţie de sezon, cura se completează cu căpşuni şi fragi (minimum 150 g pe zi), care atenuează stresul cotidian şi dau un sentiment de confort spiritual, graţie conţinutului în lecitine.

Ţelina şi ridichile au rol profilactic

Unele legume (broccoli, varză, ţelină, cartofi, ceapă, ridichi) stimulează memoria deteriorată şi previn evoluţia maladiei Alzheimer, prin efectul contra-oboselii psihice şi a surmenajului intelectual. La persoanele care şi-au pierdut o parte din funcţiile intelectuale se recomandă fructe de ananas (pentru actori şi muzicieni) şi banane (pentru sportivi de performanţă la care s-au diminuat calmul şi încrederea forţele proprii).

O recomandare a cercetătorilor francezi este corelată cu efectul consumului săptămânal de peşte (somon, ton), fructe de mare (scoici, creveţi - 100 g zilnic) şi ulei de peşte oceanic (în capsule), care conţin un important poliacid gras nesaturat de tip omega-3. Aceste produse reduc substanţial riscul producerii Bolii Alzheimer, prin protejarea vaselor de sânge, diminuarea ritmului de îmbătrânire a creierului şi prin regenerarea celulelor nervoase deteriorate.

Nu putem exclude consumul la masă a unui pahar de vin roşu (nu mai mult), care previne apariţia Bolii Alzheimer, prin reducerea incidenţei afecţiunilor psihice şi neurologice.

Carnea de porc şi pâinea albă, strict interzise!

În regimul de alimentaţie la persoanele în vârstă de peste 60-65 de ani se va asigura plafonul necesar de vitamină B9 (acid folic), existent în legume verzi (spanac, salată, ştevie, pătrunjel, ceapă verde, broccoli, păpădie), precum şi în porumb, ficat de pui şi de vită. Această vitamină intervine în sinteza mai multor neuro-transmiţători şi participă la buna funcţionare a creierului. Se exclud din alimentaţie carnea de porc, grăsimile animale, cafeaua, băuturile alcoolice în exces, zahărul alb şi produsele zaharoase, precum şi adaosurile de excitante, coloranţi chimici şi stabilizatori, care pot provoca pierderi de memorie, autism şi Boala Alzheimer. Chiar şi pâinea albă ar trebui să fie înlocuită cu pâine neagră, de secară sau graham.

▲ Dereglări comportamentale

Persoanele atinse de această boală au nevoie, în mod obligatoriu, de suportul fizic şi moral al familiei, devenind complet dependente de unele persoane pentru îngrijire permanentă, de zi şi noapte. Bolnavii prezintă unele dereglări grave de comportament, cum ar fi:

- alegerea greşită a ţinutei vestimentare în funcţie de condiţiile din zi;

- nerespectarea ordinei la îmbrăcare şi la încheierea nasturilor;

- modul anormal de alimentaţie şi de folosire a tacâmurilor;

- tulburări grave de limbaj cu semne de afazie (folosirea greşită a cuvintelor până la tăcere încăpăţânată şi muţenie);

- apatie cu stare de indiferenţă faţă de activităţile din jur;

- semne de aplaxie, cu tulburări de mers şi de echilibru, până la paşi târşâiţi, datorită atrofierii muşchilor;

- teamă de singurătate şi de întuneric;

- uitarea numelui celor din familie, a datelor calendaristice, dificultăţi de calcul în operaţii aritmetice simple şi reducerea vocabularului la câteva cuvinte;

- incontinenţă urinară şi de scaun.

Adesea apar crize convulsive şi dorinţa de vagabondaj, cu plecări de acasă în necunoscut fără a-şi aminti adresa locuinţei. Persoanele angajate pentru asistenţă permanentă trebuie să fie „tari“, să facă faţă multor probleme de natură psihologică, emoţională, socială şi economică. Aceste persoane se vor ataşa, cu toată dragostea de bolnav şi vor urmări bine simptomele acestei boli, pentru a interveni la timp, întrucât orice întârziere ar putea avea efecte grave. Se exclude internarea în spitale, întrucât bolnavul va fi puternic traumatizat într-un cadru nou de viaţă şi cu persoane total necunoscute.

▲ Ce măsuri se pot lua?

În primul rândm se va urmări respectarea unui program de antrenare permanentă a memoriei, atenţiei şi gândirii, printr-o gimnastică a minţii, care menţine creierul activ. Bolnavul va fi îndemnat să se implice mai mult în viaţa cotidiană şi să exercite activităţi recreative, intelectuale, fizice şi sociale, care vor întârzia evoluţia bolii, indiferent de gradul de şcolarizare anterioară sau de profesia exercitată. În aceste activităţi se includ lecturile din orice domeniu, studiul limbilor străine, dezlegarea cuvintelor încrucişate. Urmează îndemnul de a comenta evenimentele curente, subiectul cărţilor citite şi a filmelor vizionate la TV. Prin repetiţii se va asigura consolidarea în memorie a noilor evenimente şi informaţii, implicând astfel neuronii din creier să sintetizeze noi proteine şi acizi nucleici, cu rol de transmiţători. După efectuarea unor exerciţii fizice timp de 30 de minute, de cel puţin două ori pe săptămână, combinat cu mersul zilnic pe jos, minimum 3 km, este binevenit un program de masaje şi băi generale, terminate cu un somn adânc şi odihnitor, care să permită recuperarea multor amintiri pierdute.