Boala hemoroidală, boala sarcinii şi sedentarismului

În perioada de iarnă, tot mai multe persoane solicită cabinetele medicale pentru tratamente contra hemoroizilor. Cele mai multe solicitări vin din partea persoanelor obeze, a femeilor gravide şi a celor cu viaţă sedentară. O atenţie deosebită trebuie avută în timpul sarcinii, întrucât uterul gravid creşte în volum până la circa 5 litri şi exercită o presiune asupra vaselor de sânge în care se varsă plexurile hemoroidale, ducând la apariţia dilataţiilor venoase.

Prezenţa hemoroizilor constituie o afecţiune foarte sâcâitoare şi greu de suportat, atât ziua, cât şi noaptea. Se caracterizează prin dilatări varicoase şi îngroşări dureroase la nivelul canalului anal şi a rectului inferior, formate prin inflamarea venelor hemoroidale ano-rectale, uneori sângeroase.

Boala are o incidenţă foarte mare, în proporţii relativ egale la femei şi bărbaţi, mai ales la vârste între 30-60 de ani, cu precădere la bătrâni şi la femeile cu sarcini repetate şi care au suferit de fibrom uterin. După unele statistici, boala afectează aproximativ 50-70% din populaţia urbană matură. Alte statistici arată că 50% din populaţia cu vârste de peste 50 de ani suferă de hemoroizi, în diferite grade.

Factorii care determină apariţia bolii sunt foarte diversificaţi: compresiunea venelor hemoroidale prin tumori uterine şi ovariene, fibrom, sarcină, prostatită şi hipertrofia prostatei, unele inflamaţii ano-rectale, pierderea elasticităţii pereţilor venoşi, ciroză hepatică, hepatită cronică, enterocolită, tumori abdominale şi rectale (inclusiv cancere), constipaţie cronică, obezitate, alimentaţie necorespunzătoare cu produse grase, masticaţie incompletă din cauza unor defecte de dantură, exces de condimente şi alcool, sedentarism, statul prelungit în picioare sau în şezut, lipsa igienei locale şi, în multe cazuri, predispoziţia ereditară din familie.

Preparate din plante pentru uz intern

Tratamentele fitoterapeutice se fac cu ceaiuri, tincturi şi unguente antihemoroidale, folosind plante bogate în taninuri care au proprietăţi astringente, laxative, antiinflamatoare, antiseptice, cicatrizante, antihemoragice, hemostatice şi sedative. În tratamentul intern sunt eficiente plantele care normalizează defecaţia, opresc hemoragiile şi calmează durerile la nivelul mucoasei ano-rectale:

- decocturi din rădăcini (de cicoare, cerenţel, pir, păpădie, tătăneasă), scoarţă (de stejar şi salcie), frunze (de viţă-de-vie), muguri (de plop negru), fructe (de fenicul şi anason);

- infuzii cu flori (de muşeţel, coada-şoricelului, arnică, gălbenele, nalbă mare), frunze (de afin, anghinare, frasin, salvie, urzică vie), herba (de pedicuţă, coada-calului, sunătoare, limba mielului, troscot), seminţe (de mărar);

- tinctură din cojile brune ale seminţelor de castan sălbatic (câte 10 picături/zi puse în ceai de coada-şoricelului, într-o cură de 20 de zile), cu efecte imediate antiinflamatoare şi vasoconstrictoare, mărind rezistenţa capilarelor şi reducând permeabilitatea acestor vase;

- cură cu ulei de ienupăr, folosind 4-18 picături, cu creştere şi descreştere de la o zi la alta.

În amestecurile de specii vegetale sunt folosite aceleaşi specii luate separat, dar cu efecte sporite prin acţiunile cumulative ale principiilor active din plante.

Tratamentele externe

- Comprese, spălături sau băi de şezut cu infuzii şi decocturi de muşeţel, coada-şoricelului, gălbenele, nalbă mare, nuc, salvie, patlagină, urzică, muguri de plop negru, castan sălbatic, scoarţă de stejar, care exercită efecte decongestive, antiinflamatoare şi cicatrizante;

- cataplasme cu terci de tătăneasă, făină de castane, frunze zdrobite de varză, sfeclă roşie, praz, mărar şi tei, ramuri tinere de alun sau de stejar, fructe zdrobite de afin şi gutui şi pastă de cartofi cruzi;

- badijonări locale cu tinctură de arnică sau traista-ciobanului şi uleiuri de ricin, cătină şi castane;

- unguente cu beladonă, gălbenele, lumânărică, arnică, aloe, muguri de plop negru şi propolis (20% în vaselină).

În multe sate din Bucovina se foloseşte un remediu cu foarte bune rezultate: o varză proaspătă se toacă mărunt, se freacă cu mâna până când lasă zeamă, se pune într-un vas de lut şi se opăreşte cu apă fierbinte, adăugându-se o mână de flori de gălbenele. Se acoperă până ce se răceşte la temperatura suportabilă pentru o baie de şezut făcută seara, timp de 15-30 de minute, pe o durată de 3-4 săptămâni.

Consumaţi multe crudităţi

Regimul alimentar recomandă o dietă uşor laxativă pentru a permite un scaun normal, care nu irită mucoasa anală. Se vor consuma cât mai multe crudităţi din legume bogate în celuloză fină, cum ar fi: varză, conopidă, ceapă, usturoi, praz, salată, spanac, mazăre, castraveţi, cartofi fierţi în coajă. Foarte bune rezultate are o cură cu sucuri din sfeclă roşie, ţelină, gulii, morcov, tomate şi ridichi negre, la care se adaugă suc de praz (câte 2-3 linguri pe zi) pentru reglarea tranzitului intestinal.

Fructele recomandate pentru cure de câteva zile sunt: afine, zmeură, fragi, coacăze negre, cireşe, piersice, caise, mere, pere, prune uscate, gutui, pepeni galbeni, struguri, nuci, alune, castane comestibile, lămâi, portocale, măsline, banane şi smochine.

În perioadele de criză, cu dureri violente şi mâncărimi, se impune repaus alimentar absolut, folosind numai cantităţile de lichide necesare sub formă de ceaiuri, compoturi, supe şi sucuri de legume şi fructe (morcov, sfeclă roşie, ţelină, urzici, spanac şi mere). În continuare se vor consuma produse bogate în fibre nedigerabile în intestinul subţire, dar care vor curăţi colonul şi vor regla consistenţa scaunului. Este indicată pâinea graham sau intermediară prăjită (bogată în dextrine), fulgi de ovăz, porumb fiert, grâu încolţit, mămăligă, peşte proaspăt, iaurt, brânză proaspătă de vaci, ulei vegetal de floarea-soarelui, porumb şi măsline. Bune efecte are grâul fiert în apă până la crăparea boabelor, după care urmează fierberea în lapte câteva minute şi consumul unei căni pe zi, fracţionată în jumătăţi, la prânz şi seara, într-o cură de 6 săptămâni.

Pentru a asigura vindecarea bolii sunt interzise unele alimente ca: grăsimi animale, carne de porc şi de vânat, mezeluri, afumături, conserve, sosuri, prăjeli, rântaş, ouă, maioneze, brânzeturi grase, excitante, condimente iuţi (piper, muştar, ardei iute), murături, produse de patiserie, zaharicale, paste făinoase, cafea, băuturi alcoolice tari. Pe cât posibil se elimină alimentele preparate la foc şi înlocuirea lor temporară cu crudităţi.

Mesele vor fi moderate, fără excese cantitative, iar masticaţia bolului alimentar se va face completă, cu o dantură completă şi bine întreţinută.

Regimul de viaţă

Regimul de viaţă impune o igienă riguroasă după scaune, folosind o hârtie igienică fină, apoi spălare locală cu apă călduţă şi săpun sau ceai de muşeţel, după care se aplică un strat subţire de unguent preparat special pentru combaterea hemoroizilor sau o pensulare cu ulei de măsline şi ulei de parafină. Se vor evita condiţiile care favorizează inflamarea hemoroizilor: constipaţie, eforturi fizice, tuse şi iritaţii locale.

Se va evita sedentarismul, dar şi statul prelungit pe scaun sau în picioare, precum şi mersul pe jos pe distanţe mari. Se interzice mersul pe bicicletă şi călăritul, care pot provoca declanşarea şi cronicizarea constipaţiei.

În schimb, se recomandă gimnastică uşoară de întreţinere, cu exerciţii fizice corespunzătoare vârstei, înot şi plimbări pe jos în aer liber, cu interzicerea fumatului. Sunt eficace săriturile repetate, cu picioarele goale, peste pietre rotunde de râu (veche metodă chinezească).

Când hemoroizii devin dureroşi este indicat repaus la pat, masaj uşor pe abdomen cu unguente din plante (gălbenele, lumânărică, muguri de plop negru, extract de castane sălbatice şi propolis - 20% în vaselină). La nevoie se apelează la supozitoare şi unguente cu proprietăţi anticoagulante, decongestive, analgezice, anestezice şi antiinflamatoare (hemorsal, hemorzon), precum şi sedative administrate pe cale orală.

▲ Reţetele autorului

- intern - ceai: stejar (scoarţă), păpădie şi tătăneasă (rădăcini), muşeţel şi coada-şoricelului (flori), salvie şi viţă-de-vie (frunze), coada-calului, sunătoare şi urzică vie (herba);

- extern - băi: castan sălbatic, coada-calului, gălbenele, muşeţel, nuc, pelin, stejar (scoarţă), tătăneasă (rădăcini);

- extern - unguent: arnică, castan sălbatic, gălbenele, frasin, muşeţel, plop (muguri), stejar (scoarţă), sunătoare, tătăneasă (rădăcini), urzică vie.

Aceste tratamente interne sau externe nu se fac numai în timpul crizelor, ci şi după vindecarea aparentă, având în obiectiv reglarea funcţiilor intestinale, normalizarea scaunelor, calmarea durerilor şi oprirea hemoragiilor produse prin ruperea vaselor de sânge în timpul defecaţiei.