Boala prevenită, pe jumătate depăşită

Nu numai societatea, în general, şi corpul medical, în special, trebuie să asigure starea de sănătate a cetăţenilor unei comunităţi. Şi indivizii unei localităţi mai mici sau mai mari trebuie să contribuie în mod activ şi responsabil la respectarea normelor de igienă individuală şi comunitară, pentru a se bucura de starea de bine.

De această obligaţie oamenii se pot achita, pe de o parte, fiind receptivi la normele de educaţie sanitară, pe de altă parte, făcând lucruri care promovează o viaţă normală.

De-a lungul timpului, normele religioase ce reglementează comportamentul zilnic al oamenilor şi-au dovedit calitatea morală şi utilitatea practică, rezistând nemodificate de mii de ani. De exemplu, Cele zece porunci, pe lângă valoarea lor intrinsecă, profund umanitară, sunt transmise de preoţi, reprezentanţi de referinţă într-o comunitate, oamenilor deschişi să primească, fără tăgadă, nişte adevăruri. Istoria omenirii nu duce lipsă de omoruri, furturi şi alte fărădelegi care, probabil, fără preceptele religioase, ar fi îngropat de mult umanitatea în haos.

Dar, cum sunt recepţionate, acceptate şi respectate alte norme, de bună evoluţie şi convieţuire a oamenilor, cum ar fi regulile igienico-sanitare?

Impunerea unor reguli igienico-sanitare în societate s-a făcut cu precădere în ultimii 200 de ani. Tot din această perioadă, curente noi, filosofice şi sociale, din păcate fac să fie contestate şi chiar anihilate valorile spirituale şi materiale ce şi-au dovedit mii de ani calitatea şi utilitatea.

Desconsiderarea, cu multă uşurinţă, a recomandărilor medicale făcute de doctori atrage urmări păguboase, în primul rând pentru contestatari şi nu mai puţin pentru restul societăţii. De exemplu, binecunoscutul slogan "Sarea, zahărul şi grăsimile în exces dăunează grav sănătăţii!" este interpretat şi aplicat după fantezia fiecărui om.

În România, pe locul I ca morbiditate se găsesc bolile cardiovasculare, cu hipertensiunea arterială dată şi de folosirea, "după gust", a sării. În urmă cu doi ani, după un triaj naţional al populaţiei, s-a constatat că peste 25% dintre adulţi au diabet şi din cauza poftelor de "dulce". Această boală, prin complicaţiie sale, transformă, în numai câţiva ani, omul într-o povară socială, deoarece diabetul produce paralizii diverse, demenţă, neputinţă.

Folosirea cu uşurinţă a grăsimilor animale în alimentaţie, deşi zona geografică ne oferă câteva sute de fructe, legume şi zarzavaturi comestibile, transformă mai ales copiii în monştri diformi, fără vlagă şi cu toate organele interne bolnave de timpuriu.

Şi patima pentru băutură ar putea fi ţinută în frâu, dacă s-ar respecta, fără interpretări personale, sfatul medicului, care spune că băuturile alcoolice nu se folosesc sub vârsta maturităţii. Nici adulţii nu ar avea voie să folosească alcoolul ca drog euforizant, ci ca supliment alimentar, la masă, pentru pofta de mâncare şi favorizarea digestiei.

Şi pentru comercializarea şi folosirea plantelor halucinogene, mai ales de tineri, s-au găsit justificări, subterfugii legislative, într-o societate indiferentă, cu un dispreţ total faţă de semnalul de alarmă tras de medici. Nu cei care promovează sănătatea vor fi epave umane, ci aceia care contestă sau interpretează personal sfaturile medicale.

A "crede şi nu cerceta" şi mai ales "a crede şi respecta", aplicând o recomandare medicală pertinentă, este şansa dumneavoastră de a trece pe lângă boli grave.