Bronşita şi bronşiectazia, bolile sezonului rece

Tratamentele fitoterapeutice asigură prevenirea bolii şi evitarea complicaţiilor prin creşterea rezistenţei organismului, inclusiv anihilarea efectelor produse de factorii declanşatori.

Bronşitele sunt afecţiuni acute sau cronice, care constau din inflamarea persistentă a bronhiilor, cu tuse şi expectoraţii, provocate, îndeosebi, de infecţii respiratorii cu virusuri, streptococi, stafilococi, ciuperci patogene. Bronşita acută este produsă de virusuri sau microbi, în majoritate germeni saprofiţi ai căilor respiratorii superioare. Aceştia devin patogeni sub influenţa unor factori favorizanţi, care declanşează stările alergice: fum de ţigară, gaze toxice din mediul poluat, mucegaiuri, praf de casă, polen, păr, pene. Rolul negativ al fumului de ţigară este demonstrat statistic prin aceea că din doi bărbaţi fumători a peste un pachet zilnic, cu vârsta de 50 de ani, unul este bolnav de bronşită cronică, cu tuse tabagică.

Proliferarea microorganismelor dăunătoare este favorizată şi de anumite condiţii ale vremii: frig, ceaţă, vânt, schimbări bruşte de temperatură, inhalarea aerului rece, umed sau prea cald, atmosferă insalubră şi puternic viciată, precum şi de consum de apă rece, surmenaj, subnutriţie şi stare gripală.
Tratamentele fitoterapeutice asigură prevenirea bolii şi evitarea complicaţiilor prin creşterea rezistenţei organismului, inclusiv anihilarea efectelor produse de factorii declanşatori. Fiind o afecţiune foarte frecventă, experienţa multiseculară a popoarelor a valorificat, din natură, numeroase specii de plante cu proprietăţi antiseptice, antibiotice, antiinflamatoare, bronhodilatatoare, emoliente, expectorante, tuso-calmante, antispastice, cicatrizante şi antihemoragice. Aceste proprietăţi se datorează conţinutului în antibiotice, uleiuri eterice, mucilagii şi saponozide din plante, care fluidifică secreţiile bronşice şi calmează tusea.
În tratamente interne se folosesc multe specii de plante, luate separat sau în combinaţii echilibrate, în funcţie de conţinutul în principii active:
- flori de lumânărică, soc, tei, nalbă, muşeţel;
- frunze de plămânărică, patlagină, podbal, urzică, salvie, roiniţă;
- fructe de fenicul, anason, chimion;
- muguri de brad, pin, molid, plop negru;
- rădăcini de lemn dulce, nalbă mare, valeriană, iarbă mare, hrean;
- herba de coada calului, trei-fraţi-pătaţi, talpa gâştei, cimbru de cultură, cimbrişor, unguraş, isop.
Prepararea ceaiurilor se face sub formă de infuzii, decocturi sau macerate din care se consumă câte două-trei căni pe zi sau fracţionate, în mai multe reprize, câte două linguri la intervale de două-trei ore.
Bune rezultate dau unele tincturi, siropuri şi sucuri:
r tincturile în alcool 400 cu talpa gâştei, tuia, podbal, obligeană, rostopască (în părţi egale) din care se folosesc câte 20-40 picături, de 2-3 ori pe zi, între mese, timp de o lună-două pe trimestru;
r siropul din muguri de pin sau de brad se prepară din 100 g muguri zdrobiţi care se macerează 12 ore în 100 ml alcool 400; apoi se toarnă 500 ml apă clocotită, iar după şase ore se strecoară şi se adaugă 650 g zahăr, care se dizolvă la cald. După completare cu apă până la un litru, siropul se foloseşte de către bolnavii adulţi luând câte trei linguri pe zi, între mese, în timp ce copiii consumă câte trei linguriţe pe zi;
r în traheobronşitele acute sau cronice se utilizează siropul de isop (3-5 linguriţe pe zi) sau patlagină, cu rol de stimulare a expectoraţiei, dezinfectant al căilor respiratorii şi antiseptic la nivelul musculaturii netede bronşice.
Reţeta autorului cuprinde un amestec din: herba (cimbrişor, isop); frunze (patlagină, podbal, salvie); flori (soc, tei, lumânărică, nalbă, muşeţel); muguri: (brad, pin); fructe (fenicul).
Tratamentele externe constau din comprese pe piept cu hrean şi oţet, cataplasme pe piept şi spate cu făină de muştar negru şi băi generale cu un amestec de plante (salvie, tei, nalbă mare, fân, podbal, lavandă şi seminţe de mărar), făcute în fiecare seară, timp de opt-zece minute.
Regimul alimentar impune anumite restricţii în consumul de alimente. Se începe cu un repaus alimentar absolut, încă de la debutul bolii, folosind, timp de cinci zile, numai lichide calde cu ceaiuri şi sucuri de legume (câte 500 ml pe zi), în care predomină morcov, varză albă, sfeclă roşie, ţelină şi ridichi negre.
După repausul alimentar se introduc în consumul zilnic cât mai multe legume (salată, pătrunjel, tomate, ceapă verde şi usturoi), precum şi suc din fructe proaspete (200-300 g), preparat din mere, gutui, afine, mure, portocale şi lămâi, care sunt importante surse de vitamine, săruri minerale şi acizi organici. Adaosul de zeamă de lămâie fluidifică şi elimină sputa. Merită o atenţie deosebită vitaminele, în special C, care influenţează favorabil rezistenţa la infecţii, sporesc capacitatea de apărare a organismului şi de menţinere a stării de sănătate, cu acţiune directă în producerea de leucocite în măduva spinării şi în creşterea puterii fagocitare. Zilnic se vor bea două-trei căni cu lapte fierbinte, în care se pun câte 50 g miere de albine, iar dimineaţa se bea o cană cu lapte în care se fierb frunze de pătrunjel şi câteva picături suc de usturoi pentru activarea expectoraţiei.
Bolnavul va locui într-o încăpere bine aerisită şi umidificată cu două prosoape muiate în apă caldă şi întinse pe scaune sau pe calorifer. Dimineaţa şi seara va face exerciţii de respiraţie controlată, timp de 3-5 minute. În cursul zilei va ţine la nas o batistă impregnată cu esenţă de lavandă. Seara se pune o compresă caldă pe piept cu un prosop muiat în apă fierbinte cu puţin oţet care se ţine timp de 20-30 minute. Urmează o baie generală caldă la 39ºC, timp de 10-15 minute.

Regimul naturist al bronşiectaziei

Bronşiectazia este o afecţiune cronică, congenitală sau dobândită, caracterizată prin inflamarea neregulată a bronhiilor mici şi mijlocii. Mărimea dilataţiilor este variabilă, de la un sâmbure de cireaşă până la aceea a unui ou. Formele dobândite apar după procese stenozante bronşice (tumori, corpi străini), pneumonii netratate, tumori pulmonare, tuberculoză pulmonară, infecţii bacteriene sau virale ale căilor respiratorii superioare (sinuzite, rinite, rujeolă, tuse convulsivă), inhalaţii de substanţe toxice.
Boala apare mai frecvent după 40 de ani, în special la bărbaţii fumători şi la persoanele care au suferit de bronşită cronică şi pneumonii repetate, cu evoluţie spre emfizem, fibroză şi scleroză pulmonară. Începe de la baza plămânilor, mai întâi pe partea stângă, cu distrugerea musculaturii şi dilatarea bronhiilor în diferite forme (cilindrică, fuziformă şi sacciformă).
Episoadele infecţioase apar la sfârşitul toamnei sau iarna şi se caracterizează prin tuse (la început uscată şi apoi cu expectoraţie muco-purulentă). Tusea devine rapid abundentă (100-300 ml/zi), mai ales dimineaţa la trezire sau la schimbarea poziţiei corpului, când secreţiile adunate în timpul nopţii devin înecăcioase şi necesită a fi eliminate, realizând astfel „toaleta bronhiilor”. Diminuarea secreţiei bronşice se realizează printr-un regim cu lichide reduse şi fără sare.
Tratamentele fitoterapeutice se pot face cu infuzii de plămânărică, patlagină, podbal, cimbru de grădină şi isop sau cu decoct de iarbă mare şi fenicul. Bune efecte are siropul din rădăcină de nalbă şi uleiurile eterice bogate în geraniol şi citronelol, cu acţiuni puternic bactericide.
Apiterapia recomandă: tinctură de propolis (câte 30 picături de trei ori pe zi), într-un păhărel cu apă călduţă sau lapte şi miere de albine omogenizată cu diferite produse vegetale (petale de trandafir de dulceaţă, frunze proaspete de patlagină sau ceapă coaptă).
Regimul alimentar introduce o cură cu sucuri de legume (200 ml de morcov, 50 ml de ţelină şi 20 ml de ridichi), băute zilnic timp de 10 zile consecutiv. Această cură se suplimentează cu suc de orz verde (câte 50 ml de trei ori pe zi), preparate de aloe, boabe de ienupăr şi infuzie din căţei de usturoi pisaţi (80 g în 250 ml apă clocotită din care se iau câte opt linguri pe zi).