C şi E, două vitamine de mare importanţă pentru sănătate

Vitaminele antioxidante constituie un excelent mijloc de luptă împotriva acţiunii distructive a radicalilor liberi, acele substanţe, de provenienţă externă sau internă, care pun în mare pericol sănătatea oamenilor. Cele mai eficiente s-au dovedit vitaminele C, E şi A, alături de beta-carotenul - un precursor al vitaminei A, toate acestea exercitând o intensă activitate antioxidantă din momentul pătrunderii în sistemul digestiv uman.

Pentru a menţine organismul în stare de perfectă funcţionare, cu un sistem imunitar activ, este absolut necesară o suplimentare a alimentaţiei cu vitamine naturale, mai ales în condiţiile vieţuirii într-un mediu extern puternic poluat şi cu o hrană zilnică dezordonată şi hipocalorică, tot mai săracă în vitamine, din cauza conservanţilor, aditivilor, a produşilor de sinteză chimică şi a excesului de alcool şi tutun.

În acţiunea de înlocuire a vitaminelor naturale din legume şi fructe proaspete cu vitamine sintetice este necesar să se ştie că produsele sintetizate sunt create prin reconstituirea structurii moleculare a vitaminelor naturale, combinând chimic diferite surse organice sau anorganice. Acestea nu conţin compuşi sinergici, coenzime, activatori şi aditivi enzimatici. Din această cauză, corpul va primi un procent mai mic de materii energizante şi metabolizante comparativ cu vitaminele naturale din plante.

Suplimentarea vitaminelor antioxidante devine tot mai necesară în anumite cazuri:

- primăvara este utilă o întărire a sistemului imunitar după deficitul vitaminic acumulat în timpul iernii, când alimentaţia este mai săracă în fructe şi legume proaspete;

- sugarii, copiii şi adolescenţii în creştere au nevoie de o suplimentare a vitaminelor, a surselor energetice şi a nutrienţilor esenţiali;

- adulţii cu o carenţă vitaminică acută au un risc ridicat de a îmbătrâni la vârsta de 25 de ani, devenind fiinţe suferinde şi permanent obosite;

- persoanele care suferă de boli cronice ce perturbă absorbţia şi digestia vitaminelor au nevoie de o suplimentare bine controlată;

- femeile cu scăderi severe de hemoglobină necesită un adaos vitaminic bine echilibrat;

- acelaşi aport de vitamine naturale se impune la femeile aflate în postmenopauză, când scăderea nivelului de estrogeni duce la pierderea densităţii masei osoase, respectiv la instalarea osteoporozei;

- persoanele în vârstă, cu funcţii fiziologice şi metabolice diminuate, au nevoie de stimulente vitaminice, cu acţiuni de ridicare a imunităţii şi a rezistenţei la agenţii externi, declanşatori de boli grave, prevenind cancerele, afecţiunile car-diace, osteoporoza şi reumatismele.

Cei cu deficit de vitamine trebuie să urmeze un regim bine stabilit

În utilizarea vitaminelor antioxidante naturale se pot face câteva recomandări:

- evitarea consumului excesiv de grăsimi, zahăr rafinat şi dulciuri, care reduc absorbţia vitaminelor la nivelul intestinului subţire;

- pregătirea alimentelor cu atenţie, pentru a evita degradarea vitaminelor prin fierbere şi prăjire;

- gătirea alimentelor se va face prin înăbuşire în vase acoperite şi cu cât mai puţină apă;

- păstrarea legumelor şi fructelor să se facă la rece şi ferite de lumină;

- curăţirea crudităţilor se va face chiar înainte de utilizare, evitând acţiunea oxidantă a aerului;

- asigurarea necesarului zilnic de vitamine naturale prin consumul de legume şi fructe proaspete, renunţând, pe cât posibil, la folosirea iraţională de medicamente de sinteză chimică, cu efect de frânare a absorbţiei vitaminelor;

- consumul de vitamine să fie moderat, respectând dictonul latin: „est modus in rebus - există o măsură în toate“, prin care poetul Horatius înţelegea că nu trebuie depăşite limitele normalului;

- extinderea practicii de utilizare a sucurilor naturale, extrase din legume proaspete (morcov, sfeclă roşie, ţelină, pătrunjel-rădăcini, castraveţi, spanac) care pot constitui adevărate „bombe de sănătate“ pentru orice organism, fiind mai uşor digerate şi asimilate.

Vitamina C, „doctorul“ infecţiilor

Vitamina C (acidul ascorbic) este vitamina hidrosolubilă de o importanţă capitală pentru organismul uman, datorită proprietăţilor antioxidante, antiinfecţioase, antihemoragice, antitoxice şi antianemice. Denumirea vitaminei derivă de la proprietatea de a vindeca scorbutul, o boală foarte frecventă până la începutul secolului al XX-lea.

Ca substanţă antioxidantă, neutralizează acţiunea vătămătoare a radicalilor liberi şi protejează organismul contra unor tipuri de cancere prin blocarea activităţii unei proteine numită HIF-1 (factor indus de hipoxie). În acest mod, vitamina C blochează dezvoltarea tumorilor canceroase.

Important este rolul întăritor al sistemului imunitar împotriva agenţilor cancerigeni, în distrugerea toxinelor din corp şi în combaterea afecţiunilor virale, a stărilor gripale şi a agresiunii bacteriene.

În afecţiunile cardiovasculare ameliorează maladiile coronariene prin revigorarea vaselor sanguine iar prin curăţirea colesterolului din interiorul vaselor previne tensiunea arterială şi ateroscleroza. În plus, contribuie la producerea hematiilor (globule roşii) şi a hemoglobinei la nivelul măduvei oaselor. Această acţiune este urmarea capacităţii de legare a fierului, prezent în tractul intestinal prin alimentaţie.

Prin acţiunea antihistaminică, acidul ascorbic este eficace în tratarea alergiilor şi în reducerea crizelor de astm bronşic şi emfizem pulmonar, mai ales la fumători.

Un rol important este legat de refacerea discurilor vertebrale, a tendoanelor şi ligamentelor, asigurând formarea şi sănătatea oaselor, a dinţilor şi a ţesuturilor la persoane care au suferit diferite răniri şi contuzii la nivelul sistemului osos, al gingiilor şi al muşchilor.

În ficat acţionează la hidroxilarea colesterolului în acizi biliari ducând la reducerea cantităţii de colesterol „rău“ - LDL şi la detoxifierea diverşilor compuşi xenobiotici.

La nivelul sistemului nervos, intervine în transformarea tirozinei în noradrenalină.

În combinaţie cu vitamina A, previne opacizarea cristalinului, care provoacă cataracta şi opreşte procesul de degenerescenţă maculară retiniană.

Fiind implicată în sinteza colagenului, vitamina C are o mare contribuţie în cicatrizarea ţesuturilor distruse şi în păstrarea intactă a tenului, prevenind apariţia ridurilor.

La persoanele cu activitate fizică şi intelectuală foarte intensă, vitamina C contribuie la înlăturarea stărilor de oboseală, stres, anxietate şi depresie psihică, exercitând rolul de tonifiant al funcţiilor vitale.

Copiii trebuie să asimileze zilnic 35 mg de vitamina C

Doza zilnică recomandată în perioade mai lungi este de 60-100 mg acid ascorbic la persoane adulte, 30-50 mg la copii şi 20-30 mg la bebeluşii sub 6 luni.

O atenţie aparte se cuvine a fi acordată fumătorilor care, la un consum de 20 ţigări pe zi pierd circa 25% din conţinutul vitaminic existent în sânge. La fumătorii cu peste 20 ţigări pe zi, deficitul de acid ascorbic ajunge la 40%, din cauza efectelor negative ale nicotinei şi oxidului de carbon, care măresc nevoia de oxigen pentru muşchiul cardiac şi pentru creier, ducând la intoxicaţii grave, infarct miocardic, congestie cerebrală şi foarte frecvente tromboflebite la membrele inferioare.

Trebuie să amintim că organismul uman nu are capacitatea de a sintetiza necesarul de acid ascorbic şi de aceea se va procura prin alimente sau suplimente externe. În plus, vitamina C este foarte sensibilă la temperaturi ridicate şi se distruge uşor în timpul preparării alimentelor la foc.

Avitaminoza C poate duce la complicaţii grave

Formele de avitaminoză C au fost cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, manifestate prin unele boli grave cum sunt: scorbutul, căderea dinţilor, sângerarea gingiilor, hemoragii cerebrale şi afecţiuni osoase. Se cunoaşte că peste 100.000 de marinari englezi au murit din cauza carenţei de vitamina C.

O legendă interesantă prezintă un episod din timpul călătoriilor navigatorului Cristofor Columb. Mulţi dintre marinarii săi portughezi s-au îmbolnăvit de scorbut şi au cerut să fie debarcaţi în cea mai apropiată insulă, preferând să moară pe uscat decât la bordul vasului de unde vor fi aruncaţi în mare şi devoraţi de rechini. După câteva luni, Columb a revenit cu vasul său în insula unde îşi lăsase marinarii bolnavi dar, spre marea sa surpriză, i-a găsit sănătoşi şi viguroşi. Care a fost explicaţia? În insulă era o abundenţă de fructe proaspete, bogate în vitamina C. După această întâmplare insula a primit denumirea de Curacao („cure“ - vindecare). Primul simptom caracteristic este scorbutul, o boală foarte frecventă printre marinari, militari, exploratori şi misionari. Apare o sângerare acută a gingiilor, căderea dinţilor, fragilitatea oaselor, dureri articulare, irascibilitate, oboseală generală, căderea părului, deshidratarea pielii, depresie psihică, anemie şi scăderea accentuată a vitalităţii organismului.

Întrucât sunt posibile şi complicaţii hemoragice, inclusiv hemoragii cerebrale, pericardiace şi nazale, avitaminozele C trebuie să fie tratate cu mare atenţie, pentru a evita fazele letale, cu moarte iminentă.

Din ce se asimilează vitamina C?

Sursele vegetale de vitamina C se găsesc mai ales în legume proaspete ca: ardei graşi (verzi, galbeni şi roşii), varză crudă (albă şi roşie), broccoli, conopidă, gulii, spanac, salată verde, ştevie, pătrunjel, mărar, tomate, tarhon, cartofi, unele soiuri de ridichi, hrean, muştar şi mazăre verde.

În fructe, conţinutul cel mai ridicat se găseşte în citrice (lămâi, portocale, mandarine, grepfruturi), apoi în cătină albă, coacăze (negre şi roşii), zmeură, căpşuni, fragi, mure, coarne, măceşe, afine, agrişe, kiwi, papaya şi pepene galben. În doze ceva mai reduse se găseşte în mere, pere, caise, struguri, banane şi stafide negre.

Sursele animale sunt: ficat, rinichi, creier, inimă şi lapte. Este adevărat că, din aceste surse, vitamina C este distrusă prin fierbere, conservare sau expunere la lumină şi de aceea se recomandă consumul în stare proaspătă sau după păstrare prin congelare.

Atenţie: nu luaţi supradoze!

Această vitamină este eliminată rapid pe cale renală, nu se stochează intactă în organism şi nu provoacă un risc de intoxicaţie vitaminică. Cu toate acestea, este hazardată intenţia unor părinţi de a administra copiilor cantităţi masive de acid ascorbic la gândul dobândirii unei inteligenţe sporite. Se indică o precauţie în consumul acestei vitamine, întrucât sunt posibile unele dereglări de sănătate cum ar fi generarea de calculi renali, simptome de diaree şi creşterea concentraţiei de silicaţi din sânge.

▲ Vitamina E, vitamina tinereţii

Vitamina E (tocoferol) este o vitamină liposolubilă, puternic antioxidantă, considerată ca „vitamina reproducerii“, cu virtuţi magice în păstrarea tinereţii.

Prin efectul antioxidant, vitamina E protejează membranele celulare, menţine integritatea celulelor contra acţiunii distructive a radicalilor liberi şi descompune toxinele solubile în grăsimi. În acest mod se previn multe forme de cancere (digestive, ovariene şi de sân) şi se încetinesc procesele de îmbătrânire.

Prin efectul de mărire a rezistenţei capilare are loc îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, se previn bolile cardiovasculare, ateroscleroza, ischemia cardiacă, hipertensiunea arterială, riscul infactului miocardic şi dilatarea vaselor sanguine. Astfel se evită coagularea sângelui care ar degenera în arteriopatie obliterantă la nivelul membrelor inferioare, tromboze, flebite sau arterite, cu prevenirea cazurilor de embolii.

Un rol important se exercită asupra echilibrului nervos, muscular şi endocrin, diminuând stările de oboseală fizică şi intelectuală.

În bolile oftalmologice previne apariţia cataractei şi evită pierderea acuităţii vizuale.

Distrofiile musculare şi osoase precum şi durerile provocate de osteoporoză şi poliartroze pot fi ameliorate cu vitamina E datorită efectului antiinflamator.

În afecţiunile dermatice, vitamina E accelerează refacerea ţesuturilor lezate, vindecarea leziunilor şi arsurilor şi previne diverse infecţii, inflamaţii şi tumori. Stimulând reacţiile imunitare, vitamina E întârzie apariţia petelor maronii de bătrâneţe de la suprafaţa pielii.

În combaterea factorilor generatori de radicali liberi, vitamina E reduce vătămările produse de smogul din atmosferă, protejând plămânii şi prevenind emboliile pulmonare.

Reduce colesterolul şi glicemia din sânge

Alte efecte benefice sunt constatate în ameliorarea crizelor bolii Parkinson, în adenomul de prostată şi în reducerea colesterolului „rău“ - LDL, precum şi a glicemiei din diabetul zaharat.

În cazul copiilor este recomandat un aport suplimentar, mai ales la bebeluşii prematuri care primesc alimentaţie artificială sau care sunt în oxigenoterapie.

În procesele metabolice previne deteriorarea lipidelor şi a uleiurilor esenţiale (ex. acizii graşi Omega-3). Acest efect este explicat prin protejarea acizilor graşi polinesaturaţi expuşi la reacţiile de oxidare şi peroxidare. De asemenea, participă, în calitate de co-factor, la sinteza glutationului, care este cunoscut ca un important antioxidant, apărător al sănătăţii contra radicalilor liberi.

Dozele zilnice optime sunt: 10 mg pentru adulţi şi 3-7 mg pentru copii.

Insuficienţa vitaminei poate provoca tulburări oftalmologice

Simptomele carenţei de vitamina E se manifestă prin tulburări hematologice (anemie hemolitică, hemoragii, varice), tulburări de reproducere cu degenerarea organelor sexuale, sterilitate, infertilitate, avorturi spontane repetate, atrofierea fetusului şi naşterea de copii morţi.

Alte afecţiuni ale insuficienţei acestei vitamine sunt legate de boli cardiace (miocardită, angină pectorală, ateroscleroză), tulburări neurologice şi neuromusculare (degenerescenţă musculară, hipotonie musculară), tulburări oftalmologice (scăderea acuităţii vizuale, miopie evolutivă, alterarea retinei), tulburări cutanate (eczeme, ulceraţii ale gambei, semne de îmbătrânire precoce), senzaţie de slăbiciune.

Vitamina E în natură

- surse vegetale: germeni de cereale, seminţe de floarea soarelui, uleiuri vegetale (de soia, porumb, susan, floarea-soarelui), margarină vegetală, ulei de cătină albă, alune, nuci, afine, banane, migdale. Dintre legume (de preferat de culoare verde) sunt indicate: salata verde, spanac, pătrunjel, varza de Bruxelles, mazăre crudă).

- surse animale: produse lactate, gălbenuş de ou, ficat şi untură de peşte.

În caz de supradozare, apar intoxicaţii

Simptomele supradozării cu vitamina E apar numai la doze foarte mari (peste 250 mg/zi) şi se manifestă prin unele intoxicaţii, cu diferite intensităţi: dureri de cap, migrene, dureri abdominale, hemoragii, disfuncţii ovariene şi slăbiciune musculară. După un consum de lungă durată, de peste 7 săptămâni, apare o creştere a tensiunii arteriale şi riscul de hemoragie cerebrală.

La o alimentaţie raţională şi completă, riscul acumulării vitaminei E în exces se reduce, întrucât grăsimile din alimente ajută la asimilarea tocoferolului care se distribuie uniform în organism. Supradozarea cu vitamina E poate fi anihilată cu vitamina C şi cu unele săruri minerale (seleniu, magneziu).