Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Cancerul ovarian, vindecabil în stadii incipiente
Recunoașterea simptomelor și prezentarea din timp la medic pot salva vieți în diagnosticul de cancer ovarian. Dacă este depistat în primul stadiu, rata de vindecare poate ajunge la 94%, în schimb, în stadiul IV, rata scade dramatic, la doar 17%, a declarat președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România, Cezar Irimia, cu prilejul evenimentelor dedicate Zilei mondiale de luptă împotriva cancerului ovarian, marcată luna aceasta, în 8 mai.
Cancerul ovarian nu este un diagnostic singular, ci mai degrabă un termen generic pentru mai mult de 30 de tipuri de cancer care afectează ovarele, trompele uterine și cavitatea peritoneală. Spre deosebire de alte tipuri de cancer la femei, cum sunt cel de sân și de col uterin pentru care există programe de screening și diagnosticare, în cazul cancerului ovarian nu există încă metode de depistare precoce. De aceea, diagnosticarea timpurie depinde în mare măsură de recunoașterea unor simptome de către paciente.
Această boală cronică are cea mai ridicată rată a mortalității dintre toate cancerele ginecologice. În România, anul trecut, 1.909 femei au primit acest diagnostic și 1.121 au fost răpuse de această maladie. Coaliția Mondială împotriva Cancerului Ovarian a realizat un studiu internațional pe un eșantion de 1.500 de femei cu cancer ovarian, în urma căruia s-a concluzionat că 9 femei din 10 au observat mai multe simptome înainte de a fi diagnosticate, însă 2 femei din 3 au declarat că nu știau nimic despre această boală înainte de a-și afla diagnosticul. Lipsa de informare nu este, însă, singurul motiv pentru care multe dintre paciente ajung la medic în stadii avansate de boală, dificil sau chiar imposibil de tratat. Foarte multe simptome sunt ușor de confundat cu cele specifice altor afecțiuni mai puțin grave sau cu modificări legate de înaintarea în vârstă sau de metabolism: dureri abdominale, balonare, indigestie, greață, modificări ale tranzitului abdominal, lipsa poftei de mâncare, scăderea în greutate inexplicabilă, dureri lombare, sângerări vaginale, urinare frecventă, stare de oboseală.
Diagnosticul de cancer ovarian se pune în urma mai multor investigații, și anume: control ginecologic, ecografie transvaginală sau pelvină, test de sânge CA-125, uneori PET-CT și biopsia. Testul Babeș-Papanicolau (PAP), uzual în depistarea cancerului de col uterin, nu are însă nici o relevanță pentru diagnosticarea cancerului ovarian, susţin specialiştii. Până la 90% dintre cazurile de cancer ovarian sunt cancere sporadice, iar restul de 10% sunt asociate anumitor mutații genetice transmise ereditar. Este vorba despre mutații ale genelor supresoare tumorale BRCA1 și BRCA2, explică medicii. Rolul acestor gene este de a regla creșterea celulară, prevenind diviziunea anormală a celulelor care ar putea conduce la dezvoltarea tumorilor. Mutațiile genelor BRCA1 și BRCA2 împiedică tocmai această funcție. Identificarea acestor mutații le permite medicilor oncologi să evalueze prognosticul de evoluție a bolii și să stabilească tratamentul, astfel încât pacientele să beneficieze de o terapie personalizată, adaptată la tipul de cancer de care suferă. Tratamentele de bază în cancer ovarian sunt intervenția chirurgicală, chimioterapia și radioterapia, însă opțiunile terapeutice depind de stadiul bolii și de starea generală a fiecărei paciente.
Confirmarea unui astfel de diagnostic reprezintă un moment în care orice pacientă ar trebui să fie mai atentă cu dieta și să renunțe la anumite obiceiuri alimentare nesănătoase. Este şi un moment emoțional dificil, care poate fi depășit cu sprijin psihologic și, mai ales, cu susținere din partea familiei și a altor persoane apropiate. (I. M.)