Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Când este indicată cordocenteza?
▲ Cordocenteza este o procedură înalt specializată, utilizată pentru a se preleva sânge de la făt cât timp acesta este încă în uter ▲ Indicaţiile acestei investigaţii sunt foarte limitate şi se adresează unei categorii aparte de gravide cu risc ▲
Din păcate, procedura nu se efectuează, încă, nicăieri în Iaşi şi, din câte ştim, nici în alte centre din ţară. Cazurile în care ar fi utilă cordocenteza sunt următoarele: la gravidele cu infecţii parazitare sau virale acute (cum ar fi toxoplasmoza sau citomegalovirusul), la care există suspiciunea infectării fetale. Examenul sângelui fetal ne-ar edifica în ce priveşte existenţa bolii la făt; în cazul incompatibilităţii Rh materno-fetale, se poate determina cu precizie grupul de sânge şi Rh-ul fetal, iar în cazul afectării fetale gradul de anemie, nivelul bilirubinei, determinări importante pentru stabilirea prognosticului fetal; în cazuri de suferinţă fetală se poate cuantifica gradul de hipoxie şi acidoză; la cazurile cu suspiciuni de anomalii genetice se pot determina cariotipul fetal sau prezenţa unor gene anormale (prin tehnici PCR - polimeraze chaine reaction). Tehnica propriu-zisă constă în puncţionarea cordonului ombilical la inserţia sa placentară, sub control ecoghidat, cu ajutorul unui ac fin, lung. Acul pătrunde în vena ombilicală, de unde se extrag 1-2 centimetri cubi de sânge, în funcţie de testele necesare. Ulterior, acul se retrage şi sângele este trimis la laborator. Cordocenteza se efectuează, în general, după săptămâna 18, până la acestă vârstă de gestaţie existând dificultăţi tehnice importante ca urmare a calibrului vascular redus. Incidentele constau în sângerări la locul puncţiei în cordon, tulburări de ritm cardiac fetal, riscul de avort după procedură fiind de 1-2%, mai mare decât în cazul amniocentezei. Riscul este acceptabil, ţinând cont că nu se recurge la acestă procedură decât la sarcini cu risc considerabil. Bineînţeles, ca la orice procedură invazivă, grevată de riscul pierderii de sarcină, decizia este luată de familie după o foarte bună informare oferită de obstetrician, genetician, neonatolog, după ce s-au evaluat cu atenţie avantajele, dezavantajele şi riscurile.