Când şi cum ne măsurăm glicemia

Diabetul zaharat este o afecţiune caracterizată prin creşterea în sânge a cantităţii de glucoză peste valorile normale. Testul de bază care ajută la depistarea diabetului zaharat este măsurarea glicemiei (măsurarea cantităţii de glucoză din sânge). Aceasta trebuie realizată dimineaţa, pe stomacul gol, adică după un repaus alimentar de cel puţin 10 ore.

Valori ale glicemiei cuprinse între 60 şi 100 sau 110 sau 120 mg/dl (în funcţie de laborator şi de reactivii care sunt folosiţi) sunt considerate normale, în vreme ce valori mai mari de 120 mg/dl indică diagnosticul de diabet zaharat. Valorile glicemiei diferă şi dacă dozarea s-a făcut din sânge venos sau din sânge capilar. Valorile glicemiei din sângele capilar sunt cu 3-5 mg% mai mari decât în sângele venos.

De multe ori, în cadrul valorilor normale, se întâlnesc valori ale glicemiei puţin peste limită. În această situaţie trebuie repetată determinarea glicemiei în altă zi. Aceste valori nu prezintă neapărat o semnificaţie patologică, cu toate că se află la limita superioară a normalului. Alteori, o valoare a glicemiei mai mare decât valorile normale date de laborator poate să indice că persoana respectivă prezintă risc diabetic.

Cel puţin jumătate dintre persoanele diabetice nu prezintă semne clinice de boală, de aceea este obligatorie determinarea glicemiei cel puţin o dată la trei ani, pentru depistarea precoce a bolii. Diabetul zaharat este o boală care afectează un număr din ce în ce mai mare de tineri, de aceea este ideal ca boala să fie depistată la un examen medical de rutină, boala fiind în faza precoce.

Controlul glicemiei trebuie realizat mai frecvent dacă persoana prezintă factori de risc. Dacă unul dintre părinţi a fost diagnosticat cu diabet zaharat, ideal ar fi ca nivelul glicemiei să fie controlat o dată la şase luni, după vârsta de 20-25 de ani. Dacă o persoană prezintă obezitate sau dacă are rude de gradul I diagnosticate cu diabet zaharat, dacă a fost diagnosticată cu hipertensiune arterială sau cu valori crescute ale colesterolului sau trigliceridelor, trebuie să se prezinte pentru controlul glicemiei o dată la 6-12 luni. Controlul glicemiei trebuie realizat o dată la 6-12 luni şi dacă o femeie a dat naştere unui copil cu greutate mai mare de 4 kg.

Testarea echilibrului metabolic

Un alt test care poate evalua echilibrul diabetului zaharat în ultimele 6-12 săptămâni constă în determinarea unei forme speciale de hemoglobină, numită hemoglobină glicozilată, cea mai bună metodă de determinare a evoluţiei glicemiei. În diabetul zaharat, cu cât valorile glicemiei sunt mai mari, cu atât valorile hemoglobinei glicozilate sunt mai crescute, astfel încât se poate preciza gradul echilibrului metabolic în funcţie de aceste valori. Valori ale hemoglobinei glicozilate între 6 şi 6,5% indică un control metabolic foarte bun, în schimb, valori ale hemoglobinei glicozilate peste 12% indică dezechilibru metabolic major. Unii pacienţi, deşi au valori ale hemoglobinei glicozilate normale sau apropiate de normal, pot prezenta hiperglicemie postprandială (valori mult prea crescute ale glicemiei după ce au mâncat), ceea ce îi încadrează în grupul pacienţilor cu risc mare pentru apariţia complicaţiilor. Pe de altă parte, multe dintre crizele de hipoglicemie sunt nediagnosticate, ceea ce determină, în mod fals, valori ale hemoglobinei glicozilate în limite normale. Se poate spune că valorile hemoglobinei glicozilate nu pot estima variabilitatea glicemiei, ci doar evoluţia globală a glicemiei în ultimele 6-12 săptămâni.

Orice persoană care a fost diagnosticată cu diabet zaharat poate duce o viaţă activă normală, cu condiţia măsurării periodice a glicemiei şi modificarea stilului de viaţă (un stil de viaţă în care să existe activitate fizică zilnică şi o dietă adecvată).