Când sunt recomandate aparatele dentare

Diagnosticul şi tratamentul anomaliilor dento-maxilare sunt realizate de medicul dentist ortodont. Prin tratamentul ortodontic (cu aparate dentare mobile sau fixe) se va obţine o sănătate orală îmbunătăţită, un zâmbet frumos, dinţi sănătoşi, într-un cuvânt o calitate crescută a vieţii pentru pacienţi de diferite vârste, chiar şi adulţi.

Copilul trebuie să fie văzut de un astfel de medic încă de la vârsta de 5-6 ani, deci chiar înainte de a apărea dentiţia definitivă. Acolo unde se indică, se pot face tratamente preventive, aparatul dentar fiind puţin obişnuit la aceste vârste. Începând de la 7 ani, copiii au o dentiţie mixtă (dinţi de lapte, dar şi dinţi definitivi) şi se va putea realiza un tratament ortodontic corect. Copiii pot avea probleme ortodontice de cauza genetică (moştenite de la părinţi, bunici), înghesuiri dentare, spaţieri, dinţi supranumerari sau probleme de creştere a maxilarelor sau pot fi şi modificări dobândite în timp (de ocluzie), după diferite vicii, cum ar fi suptul degetului sau a degetelor, respiraţia pe gură, igiena deficitară, pierderea timpurie sau mai întârziată a dinţilor de lapte, alimentaţia incorectă.

Descoperirea din timp a unei probleme ortodontice are avantajul, atât pentru pacient, cât şi pentru medic, că poate fi tratată mai uşor, într-o perioadă mai scurtă de timp. Astfel, dacă se aşteaptă până la erupţia tuturor dinţilor definitivi (în jurul vârstei de 12 ani), duce la realizarea unui tratament ortodontic complex, pe o perioada mai mare de timp. De aceea, vâsta cu indicaţia maximă de a vizita un medic ortodont este de 7 ani. Părinţii nu sunt avizaţi să descopere o problemă ortodontică, atunci când aceasta nu este foarte evidentă. Există semne care pot indica necesitatea unui aparat ortodontic: pierderea precoce sau întârziată a dinţilor de lapte, respiraţia orală (pe gură), sugerea degetelor, înghesuirea şi poziţia anormală a dinţilor, maxilare care produc sunete, contactul anormal al dinţilor sau lipsa contactului între dinţi, muşcarea obrazului, dinţii par mai mici sau prea mari în comparaţie cu oasele maxilare. Atunci când părintele sesizează unul dintre aceste semne, trebuie să se prezinte împreună cu copilul la medicul ortodont.

În funcţie de anomalia prezentă, medicul va indica tipul de aparat care se pretează, adică un aparat mobil sau unul fix. În general, pentru copii cu vârste între 7-10 ani, se recomandă purtarea aparatelor mobile, care permit creşterea oaselor maxilare şi care va fi activat acasă, de părinte, o dată pe săptămână. În cazul unui aparat mobil, copilul va trebui să respecte timpul necesar recomandat de ortodont de a purta aparatul, lucru destul de dificil pentru un copil de această vârstă. De aceea, medicul va trebui să explice atât copilului, cât şi părintelui, că purtarea aparatului ortodontic este un tratament, şi nu ceva benevol. Atunci când se optează pentru un aparat fix (cu plăcuţe fixate pe dinţi), tratamentul nu mai depinde de colaborarea cu copilul şi se indică începând de la vârsta de 10 ani.