„Cântând“ în farmacie

În ultimele luni, pe ecranele televizoarelor au apărut spoturi publicitare în care, cu concursul unor îndrăgiţi actori şi cântăreţi, suntem îndemnaţi să cumpărăm medicamente din anumite lanţuri de farmacii. Din cauza prezentării unei stări de mulţumire şi fericire a clienţilor, care după ce iau "hapurile" cântă şi dansează, se induce în mintea consumatorului ideea că farmaciile respective sunt locurile unde te poţi trata miraculos şi cu preţ redus.

Mărturisesc că, după cinci decenii de slujire a medicamentului în calitate de medic farmacolog, acest tip de reclamă mă pune pe gânduri. Ştiu că procedeul nu este considerat ilegal, dar mă întreb cât de etic este. A îndemna pacientul să se adreseze unei farmacii în care domneşte o euforie artificială nu poate fi benefic, dimpotrivă. Nicăieri în aceste spoturi publicitare nu apare relaţia cu medicul, lăsându-se impresia falsă că la farmacii se poate rezolva totul. Să nu uităm că, dincolo de tulburările minore care se pot trata cu un antinevralgic sau un supozitor cu glicerină, există afecţiuni serioase în care datoria farmacistului este nu accea de a recomanda medicamente, ci o consultaţie la medicul de specialitate. Scriu acest lucru deoarece ştiu că, prin curicula universitară, pregătirea medicală a farmaciştilor este foarte limitată (anatomia, fiziologia şi patologia se predau ca materia unei singure discipline într-un semestru), rolul lor principal constând în a prepara sau a elibera medicamentele din reţetele prescrise de către medic.

Din păcate, în farmacii există un personal cu calificare foarte diferită, astfel că, uneori, poţi primi sfaturi care nu numai că nu ajută, ci chiar pot agrava o afecţiune.

Am avut acum câteva zile, într-o farmacie din Bucureşti, o experienţă care m-a îngrijorat. Solicitând unui farmacist un medicament pentru dureri reumatice, am fost "mustrat" pentru alegere şi mi s-a propus, în schimb, un supliment alimentar. La observaţia mea că nu există dovezi clinice serioase că aceste suplimente sunt cu adevărat eficiente, mi s-a răspuns că din moment ce sunt în vânzare înseamnă că sunt bune. Mai mult, interlocutorul meu mi-a spus că şi diabetul se tratează foarte bine cu mijloace naturiste. La întrebarea mea, dacă este vorba de diabetul de tip I (care se tratează obligatoriu cu injecţii de insulină, altfel pacientul poate să-şi piardă viaţa) sau de diabetul de tip II (aşa-numitul "diabet de bătrâneţe", care se tratează cu medicaţie orală), mi-a răspuns cu un aer doct: "E vorba de diabetul de tip I, pentru că cel de tip II e mai grav". Adevărul este exact pe dos.

Exemplul de mai sus susţine necesitatea de a te adresa medicului de familie şi de a urma, conştiincios, tratamentul prescris, pentru a se evita erori de tipul celei de mai sus, care pot duce la consecinţe catastrofale.

Sunt convins că majoritatea farmaciştilor au un comportament ireproşabil în cadrul triunghiului medic-pacient-farmacist, dar, pentru obţinerea unor rezultate optime, fiecare trebuie să acţioneze în domeniul său cu maximum de competenţă şi să nu alunece în domeniul celuilalt, deoarece poate greşi, chiar dacă este de bună credinţă.

Sunt de asemenea îngrijorat de spaţiul din ce în ce mai limitat în farmacii pentru medicamente, în dauna suplimentelor alimentare sau a altor produse (cosmetice şi paramedicale), astfel încât farmaciile încep să semene mai mult cu supermarketurile şi nu cu acele "temple" în care intrai cu încredere, iar acel "mag plin de mistere", care era farmacistul, prepara leacul potrivit pentru bolnav.