Caracteristicile sugarului mare

Între luna a 8-a şi a 12-a din viaţa sugarului se produc nenumărate transformări. Dezvoltarea lui progresivă este însoţită de numeroase modificări caracteristice, care vor schimba treptat aspectul general al copilului. Ritmul dezvoltării somatice este mai lent. Sporul lunar în greutate este de 250-300 g, iar al taliei de 1 cm. La sfârşitul perioadei de sugar, acesta va cântări în medie 950-1050 g şi va avea o lungime de 70-75 cm.

Perimetrul toracic şi cranian continuă să crească cu aproximativ 1 cm pe lună, cel toracic cu ceva mai mult, astfel că la vârsta de 1 an se egalează, măsurând în jur de 46-47 cm. Fizionomia sugarului este diferită de la o lună la alta, astfel că fetiţele se disting uşor de băieţi. Forma feţei se modifică ca urmare a apariţiei în continuare a incisivilor laterali şi, în ultima perioadă de sugar, chiar a primilor molari. Fizionomia este mult mai expresivă, nu numai datorită trăsăturile modificate, dar şi interesului şi atenţiei cu care participă şi urmăreşte viaţa din mediul în care trăieşte.

În ultimele patru luni din perioada de sugar, ţesutul celular subcutanat se dezvoltă în continuare, pentru ca după vârsta de 1 an, acesta să se şteargă treptat în favoarea dezvoltării ţesutului muscular.

Activitatea digestivă se caracterizează printr-o creştere a toleranţei digestive şi prin accentuarea capacităţii sale de adaptare. Numărul de mese scade de la cinci la patru, cu o pauză mai mare noaptea. Alimentele introduse sunt mult mai consistente şi mai variate.

Nevoile calorice pe kilogram corp greutate şi pe 24 de ore sunt mai reduse. În medie, sunt necesare 80-100 de calorii, 8-10 g glucide, 2,5 g proteine, 2 g lipide, 120-150 ml lichide.

Dezvoltarea motorie a copilului

Dezvoltarea motorie este reprezentată de creşterea progresivă a capacităţii şi activităţilor motorii voluntare, ca urmare a dezvoltării ţesutului muscular. Motilitatea membrelor superioare este activă şi în acelaşi timp mai sigură. El va apuca în această perioadă un obiect cu vârful degetelor şi tot cu vârful degetelor va încerca să scormonească salteaua pătuţului, jucăriile din stofă, efectuând mişcările mâinii de la nivelul articulaţiei pumnului. Sugarul îşi trece cu uşurinţă un obiect dintr-o mână în alta sau poate arunca cu obiecte, întinde mâna după un obiect, ca dorinţă de a-l obţine, sau întinde mâinile pentru a fi luat în braţe.

Poziţia şezândă pe care sugarul a adoptat-o din perioada de sugar mijlociu se dezvoltă, de asemenea, acesta putând să-şi schimbe cu uşurinţă poziţia în ambele sensuri (poziţia şezând cu cea în picioare). Se rostogoleşte din ce în ce mai bine şi merge târându-se, cu sprijin pe membrele superioare şi inferioare, pentru ca apoi să se aşeze cu uşurinţă în şezut. Totodată, poziţia în picioare devine din ce în ce mai sigură, realizându-se, la început, prin mişcări de agăţare, urmează apoi sprijinul în picioare, sprijinit numai de o mână, pentru ca între 10-12 luni sau imediat după vârsta de 1 an copilul poate sta în picioare nesprijinit. După ce se obişnuieşte cu poziţia bipedă, sugarul mare va încerca şi primii paşi. Mersul propriu-zis se dezvoltă spre vârsta de 1 an, când controlul asupra activităţii motorii este mai activ.

Dezvoltarea senzorială prezintă un progres însemnat. Gustul este bine dezvoltat şi apar primele manifestări de reacţie la mirosuri. Văzul îşi lărgeşte câmpul de explorare odată cu adoptarea noilor schimbări de poziţie. Auzul se perfecţionează, contribuind la dezvoltarea limbajului. Simţul tactil se dezvoltă foarte bine, paralel cu sensibilitatea termică şi dureroasă.

Dezvoltarea psihică şi afectivă în perioada de sugar mare se caracterizează prin procesele cunoaşterii propriului său corp şi începe să se dezvolte memoria. Tot în perioada de sugar mare începe să se definească cel de-al doilea sistem de semnalizare - limbajul.

La sfârşitul primului an de viaţă copilul va fi revaccinat cu vaccin antipoliomielitic (AP), cu vaccin diftero-tetanic-pertusis (DTP) şi cu vaccin antirujeolic, antioreion, antirubeolic (ROR), vaccinări care sunt obligatorii.