Cataplasmele, un remediu la îndemână

În practica şi experienţa noastră populară, există multe fierturi din plante sau aplicaţii locale de substanţe organice şi anorganice (cataplasme) care au efecte bune dacă sunt folosite când trebuie şi cu tehnica cea mai eficientă.

Cataplasmele cu cartofi sau cu varză, nefiind iritante, dimpotrivă, emoliente şi alcaline, se pot aplica pe tegumente şi mucoase sensibile, cum ar fi faţa, gâtul, pleoapele, organele genitale, plăgi, furuncule. Efectele fiziologice care le fac utile sunt cele de calmare a durerilor locale, emoliente, decongestionante, resorbtive.

Sunt indicate în: inflamaţii ale gâtului şi amigdalelor, laringite, faringite, inflamaţii şi infecţii ale pleoapelor ochiului, arsuri, degerături, crăpături ale pielii mâinilor şi picioarelor, plăgi, colecţii de sânge după entorse sau contuzii ale muşchilor.

Materialele necesare sunt simple: 3-4 cartofi sau 3-4 frunze de varză albă, crudă, o fâşie de pânză sau tifon, ca o batistă mare sau ca un fular.

Mod de lucru: cartofii, curăţaţi de coajă, spălaţi, se taie rondele subţiri. Frunzele de varză se bat cu ciocanul de carne sau se zdrobesc cu sucitorul pentru a lăsa seva din ele să iasă uşor. Se stropesc cu spirt medicinal şi se pun pe pânză. Cu pânza se aplică pe locul dureros, învârtindu-se capetele acesteia ca o faşă. Deasupra, se înveleşte şi se strânge lejer cu un fular, pentru a ţine compresa strâns şi pentru a încălzi cataplasma.

Durata de aplicare este de măcar 12 ore, după care se schimbă cu alta, proaspătă, până la ameliorare.

Cataplasmă cu sare, ceară de albine sau parafină

Acest tip de cataplasme au o putere de înmagazinare a căldurii mai mare decât cataplasmele cu tărâţe, flori, muştar şi mai puţine elemente chimice, deci o profunzime mai mare de pătrundere şi o durată mai lungă de acţiune.

Efectele fiziologice sunt de calmare a durerilor, de activare a circulaţiei arteriale. Sunt indicate în contracturi musculare, tulburări circulatorii periferice, reumatism degenerativ, bronşite, tuse uscată, răguşeală, angină pectorală uşoară.

Materiale necesare: o cană de sare de bucătărie sau o bucată de ceară de albine sau de parafină, măcar cât mărimea unui pachet de unt, un săculeţ de pânză sau un ştergar de in sau bumbac.

Mod de preparare: pentru aplicaţii de sare este mai simplu de încălzit sarea într-o tigaie, după care se toarnă în săculeţ sau se pune pe un ştergar căruia i se înnoadă colţurile în cruciş, ca să se obţină un soi de taşcă. Ceara sau parafina se topeşte cu grijă, pe marginea plitei, timp de 15-20 de minute, pentru a nu lua foc, sau într-o oală mică pusă în alta mai mare, care fierbe. Se lasă la răcit până devine moale şi maleabilă ca un aluat, putându-se lua cu mâna şi modela pe locul de tratat, fără să frigă.

Durata de aplicare este de 20-30 de minute, după care locul se şterge cu o compresă cu apă rece, stoarsă şi se acoperă pentru circa două ore.