Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Cătina, fructul cu cel mai mare rezervor de vitamina C
Fructele de cătină au fost utilizate în medicina populară, mai întâi în Altai şi Siberia de Sud, unde sunt cunoscute sub denumirea „ananasul siberian”. În aceste zone există vechi tradiţii în tratarea avitaminozelor, a scorbutului, a anemiei, a convales-cenţelor, a durerilor acute de stomac, a oboselii, a afecţiunilor dermatice (arsuri, plăgi, degerături, eczeme).
Fructele de cătină au un conţinut foarte ridicat de polivitamine naturale. Acestea au în componență cantităţi mari atât de vitamine hidrosolubile (C, complexul B, H, P, PP), cât şi de vitamine liposolubile (A, E, D, K, F).
Între vitaminele hidrosolubile, cea mai importantă este vitamina C, aflată în cantităţi foarte mari, mai mari decât la toate speciile de fructe indigene, de peste zece ori mai mult decât coacăzele negre şi citricele. În zonele montane şi submontane, conţinutul vitaminei C din fructele de cătină depăşeşte 1.500 mg/100 g fructe, fiind mai mare comparativ cu măceşele.
Printre efectele terapeutice ale vitaminei C sunt de menţionat stimularea sistemului imunitar şi creşterea rezistenţei organismului faţă de bolile infecto-contagioase. În plus, participă la activitatea multor sisteme enzimatice, cu rol important în reglarea respiraţiei celulare şi în regenerarea ţesuturilor.
Complexul de vitamine B prezintă o diversitate de acţiuni terapeutice: stimulează funcţiile întregului sistem nervos central, inclusiv a memoriei; fixează fierul în hemoglobină, în biosinteza proteinelor la persoanele anemice şi în degradarea grăsimilor la persoanele obeze; menţine buna funcţionare a glandelor suprarenale şi stimulează creşterea şi pigmentarea părului; împiedică depunerea colesterolului pe pereţii arterelor, elimină substanţele toxice din organism, scade conţinutul lipidelor din ficat şi îmbunătăţeşte memoria; participă la biosinteza fosfolipidelor din membranele celulelor nervoase, cu efect în stimularea memoriei; participă la formarea globulelor roşii, cu efect direct la persoane cu anemie accentuată şi leucemie, precum şi în menţinerea funcţiilor normale ale sistemului nervos central.
Dintre vitaminele liposolubile cea mai importantă este vitamina E (tocoferolul), aflată în cantităţi de peste 200 mg la 100 g fructe, mai mult decât la orice specie pomicolă.
În afară de vitamine, uleiul din fructele de cătină conţine o cantitate foarte mare de carotenoizi (beta-caroten, licopen, zeaxantină, criptoxantină, taraxantină) care dau culoarea galbenă sau portocalie a fructelor.
Principalul component carotenoidic este beta-carotenul, similar cu provitamina A, existent într-o cantitate de zece ori mai mare decât în morcov, ajungând la peste 350 mg la suta de grame.
Importanţa deosebită a carotenului pentru sănătatea oamenilor este explicată prin proprietăţile anticancerigene, antioxidante şi imunostimulatoare, cu efecte directe în prevenirea cancerului uterin, de prostată şi pulmonar (la fumători), în distrugerea radicalilor liberi şi a lipoperoxizilor, foarte agresivi asupra organismului precum şi în întărirea sistemului imunitar.
Alte utilizări ale carotenului privesc tratamentul bolii Parkinson, al tulburărilor de vedere, al infecţiilor la nivelul căilor respiratorii, al intoxicaţiilor la ficat, al hipertiroidiei, în reducerea riscului de infarct miocardic şi al congestiei cerebrale. Nu pot fi neglijate nici efectele de încetinire a procesului de îmbătrânire, precum şi creşterea rezistenţei sistemului nervos la copii şi vârstnici.
Un alt component valoros din grupa carotenoizilor existenţi în uleiul de cătină este licopenul, cu efecte antioxidante şi antitumorale care îi conferă acţiuni recunoscute în prevenirea cancerelor (mamar, uretal, prostatic şi cervical), în frânarea inflamaţiilor prostatei şi în reducerea colesterolului ridicat.
Printre alte componente principale din fructe pot fi menţionaţi acizii graşi, acizii organici şi sterolii.
- Acizii graşi, în deosebi acidul oleic, au efecte antiinflamatoare, coleretice şi de prevenire a cancerelor. În plus, reglează permeabilitatea membranelor celulare prin producerea de prostaglandine. În cazul lipsei acizilor graşi se declanşează îmbătrânirea prematură a pielii şi ridarea accentuată a tenului.
- Acizii organici sunt prezenţi în fructe sub două forme principale: acidul malic cu proprietăţi bacteriostatice, laxative şi stimulatoare a digestiei; acidul succinic cu efecte favorabile în profilaxia cancerului şi în tratamentul obezităţii.
- Sterolii, aflaţi în cantităţi relativ mari în uleiul de cătină, au un rol important în reglarea funcţiilor normale ale organismului. În mod deosebit are efecte anticancerigene. De asemenea, acţionează cu eficienţă în bolile de piele, răni şi arsuri, iar în cosmetică are efecte de regenerare a pielii şi de înfrumuseţare a tenului.
Ceara fructelor, care acoperă pieliţa exterioară, are un recunoscut rol antiseptic şi de protecţie faţă de acţiunea factorilor de mediu. Datorită conţinutului foarte divers în hidrocarburi, alcooli, acizi organici, steroli, terpene, carotenoizi şi lecitine, ceara are mari utilizări în refacerea ţesuturilor epiteliale lezate.
Conţinutul chimic şi efectele terapeutice ale seminţelor. Principalele substanţe bioactive cu acţiuni terapeutice din seminţe sunt acizii graşi şi sitosterolul. Acidul linoleic prezintă un spectru larg de acţiuni cu eficienţă în tratarea bolilor coronariene, a aterosclerozei, a stenozei mitrale, a artritei, precum şi în revenirea cancerelor, în hemoragii interne, adenom de prostată şi în tratarea eczemelor. Acidul stearic are efecte în reducerea colesterolului, acidul palmitic are proprietăţi vermifuge şi antifibrinolitice, iar sitosterolul este eficient în tratamentul cancerului mamar, pulmonar şi cervical, al leucemiilor, al adenoamelor, al obezităţii. De asemenea, are importante proprietăţi terapeutice: antimutagene, antivirale, antiinflamatoare, antimicotice, hepatoprotectoare şi vermifuge.
Conţinutul chimic şi efectele terapeutice ale frunzelor. Leucocianidina este un antocian cu efecte protectoare la nivelul părului; leucodelfinidina are proprietăţi anticancerigene şi antiinflamatoare. Harmolul este eficient în tratamentul infecţiilor cu Trypanosoma.
Conţinutul chimic din muguri. Harmalolul are acţiuni afrodisiace, antibacteriene şi stimulatoare la nivelul sistemului nervos central.
Conţinutul chimic şi efectele terapeutice ale scoarţei. Taninurile şi acizii tanici au proprietăţi antioxidante, detoxifiante, astringente şi antibacteriene, imunostimulatoare şi de antidot în intoxicaţiile cu metale grele. De asemenea, sunt eficiente în tratamentele care vizează colitele, enteritele, diareea, dizenteria, faringitele, hemoroizii, rinitele, stomatitele, gingivitele, amigdalitele, dermatitele şi ulceraţiile. Serotonina are efecte antiagregante şi analgezice cu acţiuni benefice în tratamentul bolii Alzheimer, al afecţiunilor cardiovasculare, al gastritelor şi în reducerea colesterolului „rău“ (LDL) depus pe artere.