Dacă urmăm un tratament cu antibiotice și ne dorim ca el să fie eficient, trebuie să îl urmăm cu strictețe, exact așa cum ne-a recomandat medicul, fără să-l întrerupem, altfel riscăm să luăm degeaba
Cauze şi simptomatologie în otita medie seroasă şi seromucoasă
Această afecţiune se caracterizează printr-o inflamaţie subacută sau cronică a urechii medii, prin prezenţa unei colecţii lichidiene în cavităţile acesteia (seros sau seromucos), prin integritatea membranei timpanice şi prin absenţa semnelor şi simptomelor de infecţie acută (febră, durerea urechii).
Cauza principală în apariţia otitei seroase este obstrucţia tubară (care face legătura între urechea medie şi regiunea posterioară a nasului), care determină tulburări de ventilaţie şi drenaj la nivelul urechii medii. Acest mecanism se întâlneşte în special la adult, când patologia diversă a foselor nazale şi rinofaringelui (deviaţie de sept, rinită cronică hipertrofică, rinita alergică, tumori benigne sau maligne) determină apariţia obstrucţiei tubare.
Inflamaţia postinfecţioasă a urechii medii reprezintă o altă cauză principală în apariţia otitei seroase, situaţie mai frecvent întâlnită la copii, unde orice infecţie acută a căilor respiratorii superioare se poate asocia sau complica la nivelul urechii medii cu o otită acută, seroasă sau seromucoasă.
În aproape toate cazurile, pacientul relatează că a suferit un episod inflamator al căilor aeriene superioare sau descrie o altă cauză: călătorie cu avionul, scufundări în mare, înot în piscine, tamponament nazal). Bolnavul acuză senzaţie de ureche înfundată sau de presiune la nivelul urechii, jenă dureroasă, scăderea auzului şi perceperea de zgomote la nivelul urechii - acufene (în special în timpul înghiţirii, a căscatului sau a schimbării poziţiei capului), foarte rar ameţeli sau vertij. Examenul membranei timpanice relevă un aspect tipic, iar investigaţiile paraclinice completează diagnosticul pozitiv:
- prezenţa unei scăderi de auz la audiogramă;
- culturi pozitive ale lichidului seros sau seromucos din urechea medie, recoltat prin puncţie transtimpanică;
În unele cazuri există pericol de cronicizare
Afecţiunea poate avea o evoluţie spontană spre vindecare, prin cedarea fenomenelor inflamatorii acute şi prin repermeabilizarea trompei sau să se cronicizeze, dacă o patologie de vecinătate menţine obstrucţia tubară. Cronicizarea otitelor seroase cu apariţia otitei seromucoase este favorizată de mai mulţi factori:
- afecţiuni obstructive ale foselor nazale: polipoza nazală, deviaţie de sept, rinite cronice hipertrofice, rinosinuzite cronice, formaţiuni tumorale;
- procese patologice obstructive ale rinofaringelui;
- infecţii acute ale căilor respiratorii superioare, care sunt urmate, într-un procent de 60-80%, de otite seromucoase;
- terenul alergic;
- malformaţiile congenitale palatine şi velare (buză de iepure, gură de lup);
- fumatul pasiv, considerat un factor de risc;
- radioterapia aplicată pentru diverse formaţiuni tumorale;
- vârsta copilăriei, bolile infectocontagioase, activitatea în colectivităţile de copii (creşe, grădiniţe), alimentaţia artificială a sugarilor.
Cronicizarea otitei seroase şi apariţia otitei seromucoase este o situaţie frecventă la copii, pentru că afecţiunea are debut insidios, nu este dureroasă, scăderea de auz se instalează progresiv şi nu este sesizată la timp de către părinţi. De aceea, la mulţi copii cu otite seromucoase, cu o stare de sănătate aparentă, diagnosticul este stabilit cu ocazia unei examinări de rutină sau pentru o altă afecţiune.