Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Cauze şi simptome ale paraliziilor laringelui

Cauze şi simptome ale paraliziilor laringelui

Un articol de: Simona Alina Strugariu - 18 Ian, 2010

Prin paralizii laringiene se înţeleg tulburările motorii ale coardelor vocale, produse prin slăbirea muşchilor coardelor vocale sau prin afectarea nervilor care comandă mişcarea coardelor vocale.

În paraliziile laringiene periferice sunt implicaţi factori traumatici, compresivi, toxici sau infecţioşi:

- traumatisme operatorii (în chirurgia tiroidei, traheei sau esofagului cervical), accidentale sau obstetricale. Sunt secţionaţi sau alteraţi, astfel, la diverse nivele, nervii responsabili de mişcările coardelor vocale;

- compresiuni la nivelul regiunii gâtului: cancere tiroidiene, tiroidite, cancerul esofagului cervical sau al traheei cervicale, mărirea ganglionilor în diverse forme de cancer. Toate aceste afecţiuni alterează nervii laringelui prin efectul de compresiune pe care-l exercită asupra lor, în diverse porţiuni ale acestora.

- factori toxici: nevrita infecţioasă, virală, difterică sau nevrita toxică. În acest caz, filetele nervoase sunt afectate prin inflamaţia lor.

Atingerea coardelor vocale poate fi asociată altor manifestări neurologice, în cadrul paraliziilor altor nervi cranieni sau a simpaticului cervical (în tumori endocraniene sau de bază de craniu, în traumatisme craniene, accidente vasculare cerebrale sau meningită).

Paraliziile unilaterale reprezintă 90% dintre paraliziile laringelui. În faza acută se manifestă cu răguşeala, care se ameliorează într-o fază secundară. Cel afectat nu prezintă dificultate la respirat (dispnee) decât în cursul eforturilor fizice. Examenul coardelor vocale de către medicul ORL-ist stabileşte diagnosticul, prin evidenţierea unei mişcări anormale a unei coarde vocale.

Atenţie! În toate paraliziile laringiene, partea stângă este mai afectată, pentru că nervul corespunzător are un traseu mai lung decât pe partea dreaptă.

Forme ale paraliziei bilaterale

- paralizia coardelor vocale în poziţie intermediară, manifestată prin scăpări de alimente în trahee în cursul deglutiţiei, o parte din alimente luând, astfel, drumul căilor respiratorii inferioare în timpul înghiţirii acestora. Ca urmare, apare tusea în timpul alimentaţiei. Vocea este răguşită, dar nu sunt tulburări de respiraţie;

- paralizia coardelor vocale în poziţie mediană sau uşor paramediană, când apare o tulburare importantă a respiraţiei (dispnee severă);

- paralizia coardelor vocale în poziţie paramediană, însoţită de dificultăţi de respiraţie, vocea fiind clară.

Diagnosticul bolii se bazează pe simptomele amintite, pe un examen ORL complet, inclusiv al nervilor cranieni, pe examen sangvin şi puncţie sternală, pe examene radiologice şi endoscopice ale laringelui, traheei, esofagului şi mediastinului, pe examenul funcţiei tiroidiene şi pe examene funcţionale ale coardelor vocale.

Tratamentul se va adresa, în principal, cauzei de producere a paraliziei laringiene, dacă este posibil. În paraliziile bilaterale, prioritatea este asigurarea unui spaţiu respirator convenabil, acest lucru realizându-se prin traheostomie (realizarea unei comunicări directe a traheei cu exteriorul printr-o canulă). Dacă după 10-12 luni nu se recuperează spontan, se intervine chirurgical, pentru a lărgi spaţiul dintre cele două coarde vocale la un nivel care să asigure o respiraţie convenabilă şi o voce satisfăcătoare.