Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Cauze şi simptome în afecţiunile căilor lacrimale
Secreţia lacrimală are un rol foarte important în menţinerea luciului şi transparenţei corneei, dar şi în întreţinerea suprafeţei conjunctivale. Secreţia lacrimală este alcătuită dintr-o secreţie permanentă care formează "filmul lacrimal" şi o secreţie reflexă. O parte din această secreţie se evaporă, o altă parte se resoarbe pe tractul căilor lacrimale şi o altă parte ajunge pe căile nazale. Sub influenţa unor factori externi sau atunci când căile lacrimale sunt obstruate (blocate), apare lăcrimarea şi congestia ochiului.
Obstrucţia căilor lacrimale este o afecţiune frecvent întâlnită, iar din cauza complicaţiilor ce pot să apară constituie o urgenţă oftalmologică. Există mai multe cauze care pot determina tulburări în drenajul lacrimal. Lipsa de drenaj se întâlneşte la copil în cazul paraliziei faciale, în cazul unei obstrucţii organice congenitale sau dobândite, în urma unor traumatisme, când pot să apară cicatrici, compresiuni sau inflamaţii. Obstrucţii dobândite pot să apară şi după arsuri sau acţiunea unor corpi străini. Dacriocistita nou-născutului şi sugarului apare ca urmare a unui defect de dezvoltare a canalului lacrimo-nazal. Această obstrucţie determină acumularea secreţiilor la nivelul sacului, având ca urmare dilatarea acestuia, exacerbarea florei microbiene şi transformarea secreţiilor în secreţii mucopurulente. Afecţiunea evoluează în patru stadii: - stadiul de lăcrimare simplă, care este permanentă şi duce la apariţia unei eczeme la nivelul pleoapei inferioare; - stadiul de dacriocistită catarală cronică, când apare o secreţie conjunctivală mucopurulentă; - stadiul de dacriocistită cronică supurată nespecifică, când, prin apăsarea sacului lacrimal, apare un lichid mucopurulent; - stadiul de dacriocistită acută nespecifică, care reprezintă o complicaţie după un sondaj sau o afecţiune obişnuită a ochiului. Primele manifestări ale bolii apar după două săptămâni de la naştere şi constau în lăcrimare şi secreţie mucopurulentă, ce persistă şi după tratamentul cu dezinfectante conjunctivale. De aceea, prezentarea la medicul oftalmolog este obligatorie. Dacriocistita copilului este consecinţa unei infecţii de vecinătate (sinuzita maxilară, rinita, procesul apical dentar) sau a unor fracturi osoase, dar poate fi şi de natură tuberculoasă. Obstrucţia la nivelul canalului lacrimo-nazal determină staza secreţiilor la nivelul sacului, care are un aspect mucopurulent şi se poate evidenţia la nivelul punctelor lacrimale prin compresiunea sacului. Şi în acest caz prezentarea la medicul oftalmolog este obligatorie. Traumatismele căilor lacrimale apar în urma contuziilor unghiului palpebral intern, când se poate produce ruperea canalului lacrimal inferior. Refacerea chirurgicală a canalului lacrimal este laborioasă şi dificilă, dar se poate realiza cu succes.