Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Cauzele dinţilor pigmentaţi sau cu modificări de culoare
Colorarea dinţilor sau discromiile dentare sunt determinate de mai mulţi factori, unii afectând chiar structura smalţului, alţii determinând pătarea acestuia. Modificările de culoare ale smalţului pot fi uniforme sau sub forma unor linii continue sau pete.
Discromiile pot apărea în timpul formării smalţului, fiind induse de: administrarea tetraciclinei în sarcină sau în perioada imediată naşterii copilului, administrarea fluorului în cantitate mai mare decât normal (adaptată vârstei), carenţe de vitamina A şi B, administrarea de medicamente cu iod sau pot fi determinate de anumite cauze genetice. Colorarea dinţilor este determinată cel mai adesea de factori externi, cum ar fi consumul de cafea, vin roşu, vin alb, ceai negru sau din cauza acidităţii. Consumul frecvent de alimente în alternanţa calde-reci determină deschiderea porilor smalţului, favorizând astfel pătrunderea alimentelor şi rezultând colorarea dintelui. În urma lovirii unui dinte, acesta este traumatizat şi poate să aibă o colorare mai închisă faţă de ceilalţi dinţi din jur. Există şi colorări cauzate de materialele cu care s-au realizat obturaţiile (plombele). Mai ales obturaţiile din amalgam determină o culoare gri-cenuşie a dintelui. Dinţii care nu mai au nerv viu, obturaţi, se îngălbenesc în timp, iar cei cu necroză, netrataţi, sunt galben-maronii. În aceste cazuri, un consult de specialitate poate rezolva discromiile prezente. Folosirea regulată a apei de gură cu clorhexidrină determină colorarea (în galben) temporară a danturii. Frecvent, persoanele cu vârstă înaintată prezintă pete pe dinţii vitali, ca urmare a subţierii smalţului. De aceea, alimentele pot păta dinţii mai uşor decât la persoanele tinere. În funcţie de factorii determinanţi, unele discromii pot fi îndepărtate în cabinetul stomatologic, prin manevre specifice, altele sunt permanente. Când petele sunt mai puţin accentuate, pot fi îndepărtate prin periaj profesional cu o pastă abrazivă. Discromiile puternice, cu modificări ale structurii smalţului, pot indica tratamente complexe: faţetări ceramice sau chiar coroane integral ceramice. Recomandabil este ca după consumul unor alimente responsabile de pigmentarea dinţilor să se realizeze periajul dentar sau cel puţin clătirea gurii cu o cantitate suficientă de apă. Foarte eficient este şi consumul unui măr după terminarea mesei, acest fruct având efectul asemănător cu un periaj dentar. Apa de gură cu efect de albire este foarte eficientă în cazul petelor mici, de intensitate mică, iar pasta de dinţi cu efect de albire este folosită mai mult ca prevenţie, decât ca tratament. Atunci când este uşor abrazivă, poate îndepărta pete uşoare de pe suprafaţa dintelui. Există şi metode naturiste care pot îmbunătăţi culoarea dinţilor: lămâia, care este foarte eficientă şi în ceea ce priveşte sănătatea gingiilor, praful de scorţişoară, bicarbonatul de sodiu, sarea nu foarte abrazivă, salvia măcinată.