Cauzele şi tratamentul tartrului

Tartrul sau "piatra de pe dinţi" reprezintă rezultatul mineralizării plăcii bacteriene, a depozitelor moi din cavitatea orală, prin depunerile de săruri de calciu, magneziu, sodiu şi zinc din salivă. Acest proces începe în primele 4-8 ore după periajul dentar, după două zile placa bacteriană este mineralizată în proporţie de 50%, iar după 12 zile s-a format tartrul.

Tartrul dentar poate fi situat deasupra gingiei. La început are o culoare alb-gălbuie, apoi devine maroniu din cauza pigmenţilor alimentari (ai celor prezenţi în cafea, ceaiuri, sucuri naturale de coacăze, afine sau a coloranţilor alimentari) sau a nicotinei, la fumători. Există, însă, şi tartru situat subgingivgal; acesta poate scăpa neobservat la simpla examinare a dinţilor, dar apare pe radiografii. Se acumulează sub formă de benzi şi este închis la culoare. Tartrul se depune cu predilecţie în anumite zone: suprafaţa interioară a incisivilor inferiori, unde se găseşte în strat continuu şi în zonele laterale, pe molari, pe faţa exterioară a celor superiori sau pe suprafaţa molarilor. Tartrul se depune şi pe protezele dentare sau pe lucrările protetice (punţi), pe obturaţii (plombe). Odată format, este ferm prins şi foarte greu de îndepărtat prin periajul simplu.

În apariţia tartrului (a plăcii bacteriene iniţial), principalul factor este lipsa periajului dentar sau a periajului incorect realizat. Alături de igiena deficitară, la formarea tartrului participă şi alţi factori, cum ar fi modificarea cantitativă şi calitativă a salivei, prezenţa unor iatrogenii în cavitatea orală (lucrări protetice prost adaptate, obturaţii incorect realizate).

Formarea tartrului este favorizată de un deficit de vitamina A, B6, PP şi de un consum exagerat de alimente bogate în glucide, calciu, fosfor. Vitamina C din fructe scade cantitatea de tartru, din acest motiv consumul de fructe proaspete menţine sănătatea ţesuturilor orale. Există şi alimente care favorizează mineralizarea plăcii bacteriene şi, deci, apariţia tartrului, cum ar fi: alimentele bogate în fosfaţi şi azotaţi (fasolea, mazărea, spanacul), care determină creşterea ph-ului salivar, sau alimentele de constituţie moale (miezul de pâine, brânza topită, piureurile de legume), care nu solicită masticaţia şi, deci, nici autocurăţirea. Tartrul este cel care favorizează bolile gingivale sau parodontale, ale gingiei şi ale ţesutului care menţine dintele în os. Astfel, acesta poate da diferite manifestări clinice, cum ar fi: halena fetidă (respiraţie urât mirositoare), inflamaţia gingiei (sângerare la periaj sau la incizia alimentelor dure), retracţia gingiei, inflamaţie cronică gingivală, ce implică sângerarea gingivală abundentă.

Metode de prevenţie şi tratament

Ca urmare a celor enumerate mai sus, este foarte importantă vizita, o dată la şase luni, la cabinetul stomatologic, moment în care medicul dentist va vizualiza clinic starea gingiei şi va realiza îndepărtarea tartrului supra şi subgingival. Tartrul este îndepărtat de către medicul dentist, printr-o procedură numită detartraj, urmată de periaj profesional şi instrucţiuni referitoare la menţinerea unei igiene orale corecte. Detartrajul se face acum în cabinetele modern amenajate, cu ultarsunete, medicul dentist anesteziază local (cu un spray) zonele din jurul dintelui, pentru a putea îndepărta cu uşurinţă atât tartrul supragingival, vizibil, cât şi tartrul subgingival. Mulţi pacienţi au tendinţa de a refuza detartrajul, din teama de a nu favoriza, astfel, apariţia cariei dentare în regiunile unde se înlătură tartrul, idee de altfel greşită. Medicul dentist vă poate face un test (cu o substanţă colorată) prin care să vedeţi locurile unde nu realizaţi corect şi eficient periajul zilnic.

Altfel spus, există câteva condiţii care trebuie îndeplinite pentru a avea dinţi sănătoşi şi pentru a împiedica formarea tartrului:

- o igienă orală corect realizată, cu paste de dinţi florurate;

- utilizarea aţei dentare, complementar periajului dentar;

- tartrul, odată format, trebuie îndepărtat în cabinetul stomatologic, prin detartraj ultrasonic; nu există substanţe care pot dizolva "piatra de pe dinţi". Acesta favorizează acumularea mai mare a plăcii bacteriene, din cauza suprafeţei rugoase pe care o are, deci se va forma din ce în ce mai mult tartru.