Ce adezivi pot fi folosiţi în fixarea protezelor dentare

Atunci când în urma extracţiilor multiple pacientul a pierdut parţial sau total dinţii de pe o arcadă, aceştia sunt înlocuiţi cu o proteză mobilă, parţială sau totală. Aceste proteze au rolul de a înlocui funcţional şi fizionomic dinţii lipsă, ajutând pacientul să aibă o viaţă absolut normală. Adezivul pentru proteze poate fi folosit pentru a reţine proteza mai bine şi pentru a conferi siguranţă.

Prin modul în care sunt realizate, protezele se sprijină pe osul maxilar, lipindu-se de mucoasă prin succiune. De-a lungul timpului, materialul din care este confecţionată proteza mobilă este mult îmbunătăţit, astfel că proteza modernă este destul de confortabilă. Astfel, în majoritatea cazurilor în care proteza este corect realizată, pacientul nu are nevoie de acest adeziv pentru a lipi proteza de mucoasă bucală. Medicul are datoria de a explica pacientului că atunci când proteza se lărgeşte nu se mai lipeşte de mucoasă, aceasta trebuie căptuşită (încărcată), la cabinetul stomatologic. În aceste cazuri, atunci când gingiile şi implicit osul se micşorează, pacientul simte că poate pierde proteza, apelând la ajutorul adezivului de proteză. Atunci când pacientul simte că proteza se mişcă, poate apela, ca soluţie de urgenţă, la această substanţă, după care medicul dentist va readapta proteza la noua conformaţie anatomică.

Adezivul pentru proteze poate fi folosit pentru a reţine proteza mai bine şi pentru a conferi siguranţă. El poate fi utilizat de persoanele care au "gura uscată", de cei cu dizabilităţi neurologice, de pacienţii cu accidente vasculare cerebrale. Adezivul este indicat în special pacienţilor în vârstă, la care osul mandibul s-a resorbit aproape complet. În aceste cazuri, proteza totală mandibulară nu mai are substrat osos pe care să se sprijine şi atunci singurul liant este adezivul.

Deşi sunt substanţe chimice, adezivii dentari sunt siguri, dacă sunt utilizaţi după recomandările medicului sau după cele de pe prospect. Adezivul reuşeşte să ofere o stabilizare mai mare protezei. În cazul în care între proteză şi osul maxilar este un spaţiu mai mare, nu este indicată utilizarea acestui adeziv, pentru că pot apărea inflamaţii ale mucoasei care determină disconfort şi durere.

Adezivii de proteză sunt sub formă de pastă, pudră sau pernuţe.

Cel sub formă de pudră este mai uşor de curăţat decât adezivul pastă, se utilizează în strat subţire în baza protezei, înainte de a o introduce în cavitatea bucală. Adezivul pastă se foloseşte în cantităţi foarte mici, în baza protezei uscate, şi se curăţă excesul. Acest tip de adeziv formează un înveliş în baza protezei, care împiedică aderarea alimentelor între proteză şi gingie, permiţând pacientului să consume o gamă largă de alimente. Oricât de corect sunt făcute protezele, ele nu sunt suprafeţe masticatorii la fel de puternice ca dinţii. Adezivul va oferi siguranţă masticaţiei, vorbitului, practicării unor sporturi (înotul în special; din cauza apei, proteza nu realizează succiune în gură).