Ce este autismul

Sindromul autist reprezintă un complex simptomatologic, fiind specific patologiei psihice a copilului mic. Autismul generează o serie de manifestări, dintre care cele mai importante sunt tulburările de limbaj şi stereotipiile.

Prin autism se realizează o rupere a legăturii cu realitatea, care-şi pierde valoarea, şi o lipsă a nevoii de comunicare cu anturajul. În final, apar refugiul şi trăiri fără suport real, copilul detaşându-se de lumea înconjurătoare.

Diagnosticul de autism este necesar să fie cunoscut din timp, pentru a putea oferi copilului un program de recuperare eficient. Copiii cu autism infantil prezintă o lipsă a nevoii de comunicare, chiar şi cu fiinţele cele mai apropiate, prin detaşare şi izolare de lumea înconjurătoare. Se comportă de parcă n-ar observa intrarea sau ieşirea mamei sau a altor persoane din încăpere, având o atitudine indiferentă, detaşată. Nu răspund dacă sunt întrebaţi, strigaţi sau dacă li se solicită ceva. Nu sunt interesaţi de discuţia celor din jur, nu arată dorinţa de comunicare sau de a fi înţeleşi, nu-şi exteriorizează dorinţele. Nu-şi privesc interlocutorul în ochi, dând impresia că se uită în gol, la ceva ce-şi închipuie sau imaginează. Nu simt nevoia de a fi mângâiaţi, sărutaţi, lăudaţi sau compătimiţi. Autistul nu plânge, dacă se loveşte.

Colul autist poate prezenta indiferenţă faţă de persoana cea mai apropiată, mama, pe care o respinge total, devenind violent, plânge sau poate manifestă dependenţă totală de mama sa. De asemenea, aceşti copii dovedesc un ataşament bizar faţă de unele obiecte (o jucărie deteriorată, o cutiuţă, o cârpă), de care nu se pot despărţi nici când se culcă sau pe care le pot manevra stereotipic.

Tulburările de limbaj

Nu rare sunt cazurile când autistul prezintă interes pentru anumite sunete sau zgomote, cum ar fi foşnetul unei hârtii sau o dependenţă pentru anumite condiţii de habitat, pentru care nu acceptă nici o schimbare. Forma principală de comunicare, limbajul, este afectată în funcţie de gravitatea afecţiunii, de momentul instalării acesteia. Copilul autist vorbeşte mai mult cu sine şi pentru sine.

O caracteristică importantă a autistului este dificultatea exprimării la persoana I, de aceea vorbirea la persoana a III-a imprimă o notă specifică limbajului autiştilor.

Comportamentul copilului autist este dominat de acţiuni stereotipice. Gesturile, mersul, mimica, limbajul, atitudinile poartă amprenta repetitivităţii fără sens, a monotoniei. Se retrage într-un colţ preferat, repetă la nesfârşit cuvinte şi gesturi, agită obiecte pe care le manipulează stereotipic, fără sens, ascultă sau provoacă sunete sau zgomote.

Diagnosticul de autism şi începerea tratamentului sub control de specialitate trebuie urmate obligatoriu de încadrarea într-un program intensiv de recuperare.