Ce este sindromul Cushing

▲ Expunerea organismului la cantităţi excesive de hormoni glucocorticoizi generează modificări clinice şi biologice, cunoscute sub numele de sindrom Cushing ▲ În funcţie de cauza bolii, manifestările au elemente particulare, dar tabloul general este comun ▲ Cel mai adesea, sindromul Cushing este produs de medicamentele cu cortizol ▲

Deasupra rinichilor se află două glande endocrine, de importanţă vitală, în ciuda dimensiunilor reduse - glandele suprarenale (sau adrenale). Acestea cântăresc împreună nu mai mult de 10 grame, dar lipsa lor este incompatibilă cu viaţa, în lipsa unui tratament de substituţie. Fiecare glandă suprarenală are două componente: medulosuprarenala şi corticosuprarenala. Medulosuprarenala, situată central, produce catecolamine (adrenalină, în special), cu rol în adaptarea organismului în condiţii de stres. Corticosuprarenala secretă mai mulţi hormoni steroizi (mineralocorticoizi), cu rol în menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi a tensiunii arteriale, glucocorticoizi - cu rol în reglarea metabolismului intermediar, şi androgeni, înrudiţi cu testosteronul, dar cu efecte mult mai slabe. Cel mai important produs hormonal al suprarenalelor este cortizolul, hormon glucocorticoid.

Activitatea corticosuprarenalelor este controlată de hormonul adrenocorticotrop hipofizar (ACTH), care stimulează secreţia hormonală şi creşterea acestora.

Expunerea organismului la cantităţi excesive de hormoni glucocorticoizi generează modificări clinice şi biologice, cunoscute sub numele de sindrom Cushing. În funcţie de cauza bolii, manifestările au elemente particulare, dar tabloul general este comun.

O boală indusă de medicamente

Cel mai adesea, sindromul Cushing este iatrogen, adică este produs de medicamente. Hormonii glucocorticoizi au efect antiinflamator, imunosupresor şi antialergic, motiv pentru care sunt frecvent folosiţi în tratamentul unor afecţiuni dermatologice, reumatologice, alergologice, hematologice; efectele sunt utile la doze zilnice semnificativ mai mari decât cele pe care le produc corticosuprarenalele.

De exemplu, producţia zilnică de cortizol este echivalentă cu aproximativ 7,5 mg de prednison, adică o tabletă şi jumătate, dar dozele în care este prescris acest medicament sunt, de obicei, de 6-12 tablete/zi.

Sindromul Cushing spontan este determinat de tumori ale glandelor suprarenale sau de hiperplazia suprarenalelor, ca urmare a producţiei excesive de ACTH de către o tumoră hipofizară (cea mai frecventă formă, numită boala Cushing) sau cu altă localizare, (cel mai adesea pulmonară).

Bolnavii au un aspect particular, uşor de remarcat de către medic, în cazurile în care boala este deplin manifestă. În funcţie de cauza bolii, manifestările au elemente specifice, dar tabloul general este comun.

Obezitatea este frecventă şi se explică parţial prin stimularea apetitului de către cortizol. În plus, ţesutul adipos de pe membre se redistribuie la faţă, gât şi abdomen, aşa încât pacientul pare mai gras decât o arată cântarul. Distribuţia caracteristică a ţesutului gras conduce la faţă rotundă „în lună plină“, la depunerea adipoasă interscapulară „ceafă de bizon“. Masele musculare scad din cauza efectului catabolic proteic al hormonilor glucocorticoizi. Atrofia este mai evidentă la musculatura care îmbracă articulaţia umărului şi şoldului. Bolnavii se plâng de scăderea forţei musculare, au dificultăţi la urcarea treptelor, ridicarea de pe scaun, chiar la mers. „Topirea“ musculaturii şi a ţesutului adipos de pe membre, cu depunerea excesivă pe abdomen, dă bolnavului un aspect caracteristic de „portocală pe scobitori“.