Atunci când metodele de investigație devin insuficiente pentru o diagnosticare corectă, intervine biopsia, cea mai eficientă investigație prin care medicul poate să confirme sau să excludă existența unor
Ce trebuie să ştim despre spondiloza lombară
În rubrica de astăzi vă vom prezenta, în formă concentrată, sub forma unei mici "pilule" de informaţii, sfaturi la obiect legate de spondiloza lombară în sine, simptomele după care poate fi recunoscută boala, tratamentul care se impune în astfel de cazuri şi, foarte important, unele recomandări legate de prevenirea instalării acestei afecţiuni.
Definiţie: boală de uzură a coloanei vertebrale lombare (şale). Semne de boală: dureri joase ale spatelui, mai ales în cazul unor mişcări, contractarea dureroasă a muşchilor din zona şalelor, cu limitarea îndoirii în faţă şi lateral a trunchiului. La examinarea de către medicul specialist se observă ştergerea scobiturii şalelor prin contractarea muşchilor, la palpare zona este dureroasă, iar efortul de întindere şi ridicare de pe pat este dificil. Cauzele bolii: suprasolicitarea de lungă durată a articulaţiilor şi a discurilor dintre vertebre, prin eforturi fizice mari la locul de muncă şi din cauza obezităţii. De asemenea, din cauza poziţiilor nesănătoase de repaus se distrug şi se deformează elementele de rezistenţă ale coloanei. Un efort mai mare sau dintr-o poziţie dezechilibrată, după un traumatism sau curent de aer mai rece, declanşează, în zona lombară, boala, care se instalează mai acut sau mai lent. Tratamentul igienic: repaus şi efort fizic cu măsură şi dintr-o poziţie cât mai normală. De asemenea, este bine să purtaţi un brâu lat şi tare pentru blocare şi odihnirea spatelui. Tratamentul dietetic: trebuie combătută obezitatea, care suprasolicită cu kilogramele în plus coloana vertebrală. Foarte importantă este asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare în cazul persoanelor slabe, pentru a face faţă eforturilor fizice. Tratamentul medicamentos: sunt indicate antireumaticele şi antalgicele sub formă de tablete, supozitoare, unguente, care să fie tolerate de bolnav. În situaţii de criză se folosesc preparatele injectabile, general sau local, sau infiltraţiile făcute de specialist. Tratamentul balneofizical: în formele acute se recomandă doar electroterapia şi masajul antialgic. În formele cronice sau uşoare sunt indicate băile calde, gimnastica medicală, cură balneară pe litoral sau în staţiuni cu ape sărate sau sulfuroase. Tratamentul de recuperare funcţională: se realizează prin reînvăţarea poziţiilor corecte ale coloanei vertebrale în repaus şi la muncă. Tratamentul alternativ: acupunctura şi presopunctura, în formele uşoare, cu contractură musculară dureroasă. Prevenţia instalării bolii: trebuie adaptată greutatea corporală şi a muncii la constituţia fizică, iar muşchii spatelui şi ai abdomenului trebuie antrenaţi pentru o poziţie corectă la activităţile statice sau cu efort. De asemenea, este bine să purtaţi lombostat şi încălţăminte potrivită, dacă aveţi un loc de muncă care vă obligă să staţi mult în picioare.