Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Ceaiul de salvie, cale de prevenire a amigdalitelor
Atât frunzele, cât şi vârfurile înflorite de salvie se utilizează în stare uscată în prevenirea multor afecţiuni. Intervine mai ales în bronşite cronice, astm bronşic, angină, catar pulmonar, expectoraţii, tuse, laringite, amigdalite şi stări de slăbiciune care însoţesc alte boli de piept.
În cazul apariţiei unor afecţiuni la nivelul organelor digestive nu poate fi neglijată această plantă-minune. Datorită proprietăţilor antiseptice, salvia reduce ritmul fermentaţiilor intestinale, mai ales cele provocate de microbii implicaţi în infecţiile intestinale, curăţind mucoasele şi eliminând mucozităţile.
La persoanele cu diabet zaharat, ceaiul de salvie are efecte bine cunoscute în reducerea glicemiei între limite normale.
Preparatele din salvie intervin cu succes şi în stările de nervozitate, oboseală mentală, pierderea memoriei, migrene, dureri de cap, astenie nervoasă, surmenaj, depresii psihice, tremurături ale membrelor (boala Parkinson), epilepsie, paralizie şi stări de slăbiciune, mai ales la copiii care suferă de anemie şi la convalescenţii după operaţii sau după boli prelungite.
Tratamentele cu salvie au dovedit eficacitate şi în bolile reumatismale, cardiovasculare, gută atonică, circulaţie defectuoasă a sângelui, prevenirea infarctului, reglarea tensiunii arteriale şi fortificarea organismului.
În utilizări externe, planta este indicată sub formă de gargară în abcese dentare cu puroi, gingivite sângerânde, parodontoze, afte şi ulceraţii bucale, stomatite şi amigdalite. La mulţi copii ar putea fi evitată operaţia de amigdalită dacă ar bea zilnic ceai de salvie.
În majoritatea afecţiunilor menţionate mai sus se recomandă infuzia din flori şi frunze uscate de salvie (1-2 linguriţe la 250 ml apă clocotită care se infuzează acoperit timp de 15 minute), consumându-se câte 2 ceaiuri pe zi, băute prin înghiţituri rare.
În cazuri speciale se utilizează şi alte forme de administrare, atât intern, cât şi extern;
- tinctură (20 g frunze macerate 10-14 zile în 100 ml alcool), din care se iau câte 15-20 picături de 3 ori pe zi în caz de acnee şi alopecie;
- vin de salvie (80 g frunze uscate şi mărunţite, macerate într-un litru vin alb timp de 10-14 zile), din care se iau 2-3 linguri după mese în cazuri de astenie nervoasă, surmenaj fizic, psihic şi intelectual;
- inhalaţii cu infuzie în caz de sinuzită;
- gargară cu apă de salvie sau cu o soluţie din 200 ml infuzie de salvie, 25 ml glicerină, 10 ml tinctură de lavandă, 30 g clorură de sodiu folosită în caz de halenă (miros neplăcut al gurii);
- cataplasme din frunze uscate şi măcinate, amestecate cu unt şi plasate pe suprafaţa gâtului în caz de amigdalite şi alte inflamaţii.